Dă-mi un semn

Devoțional de seară 23 septembrie 2019

Doamne, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi urechea la cererile mele! Ascultă-mă în credincioşia şi dreptatea Tai- Psalmii 143:1

Eu şi familia mea ne-am mutat pentru a locui pe o insulă tropicală, un adevărat paradis! Nu mi-am căutat de lucru imediat ce ne-am mutat. Trebuia să aranjez lucrurile prin casă şi să îi ajut pe copii să se acomodeze la şcoală şi la biserică. Totuşi, planul era să caut un loc de muncă cu jumătate de normă când simţeam că era potrivit.

Apoi, într-o zi, soţul meu a venit acasă şi mi-a spus că un prieten l-a întrebat dacă aveam un loc de muncă sau dacă aş vrea să lucrez. Aşa că soţul meu i-a spus să mă sune, lucru pe care l-a şi făcut. Am acceptat să merg la un interviu şi să aflu mai multe despre oferta de lucru.

Doi manageri mi-au prezentat foarte multe informaţii şi mi-au spus că ar trebui să merg la lucru de la ora 8 dimineaţa până la 4 după-masa, cinci zile pe săptămână. Pe loc m-am şi gândit: Nu, nu este locul de muncă potrivit pentru mine. Copiii sunt încă prea mici pentru ca eu să îmi permit să lipsesc atât de mult. I-am spus acest lucru şi soţului meu când am ajuns acasă. Câteva săptămâni mai târziu m-a sunat din nou prietenul nostru, rugându-mă să merg din nou la un interviu cu „şeful”. Şeful era foarte de treabă şi flexibil. Nu ştiu ce au auzit ei despre mine de la firmele la care am lucrat înainte, dar trebuie să fi fost de bine. S-au oferit să creeze un post special pentru mine! Chiar mai mult, mi s-a spus că îmi puteam face eu programul de lucru cum doream. Chiar şi tariful pe oră era negociabil! Am cerut să îmi acorde timp pentru a mă consulta cu soţul meu. Părea prea perfect ca să fie adevărat!

După al doilea interviu am mers în plimbare la o lagună din apropiere. Îmi place să stau înconjurată de frumuseţea şi liniştea din acele locuri, să vorbesc cu Dumnezeu. De felul meu, sunt o persoană care cere semne clare, altfel îmi este teamă că nu reuşesc să îmi dau seama care este voia lui Dumnezeu. Cred că sunt puţin comică! în acea zi însorită am observat nişte nori albi pe cer. Aşa că I-am spus Domnului că, dacă El îmi va arăta semnul OK (V) în nori, acela era un indiciu pentru mine că trebuie să accept oferta. Am privit spre cer, m-am întors împrejur şi am văzut un nor în formă perfectă de V. Am fost foarte entuziasmată — primisem un răspuns. Am acceptat oferta de muncă şi am fost mult binecuvântată!

Te încurajez, atunci când este cazul, să îi ceri în rugăciune lui Dumnezeu un semn pentru călăuzirea Sa specială atunci când trebuie să iei decizii. Este uimitor să vezi cum răspunde Dumnezeu.


Donna Engu

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro