Daniel a fost binecuvântat pentru că a ales ce a fost mai bun

Devoțional zilnice 17 iunie 2018

După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului. (Daniel 1:15)

Tinerii trebuie să stea într-o poziţie în care inimile lor să fie în totul ale lui Dumnezeu, în care să-L onoreze pe Dumnezeu cu toată puterea lor. Dumnezeu îi va onora atunci, dându-le cunoştinţă şi înţelepciune. Aşa a făcut Daniel la curtea Babilonului, rămânând credincios principiilor în mijlocul corupţiei şi al păgânismului. „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul (Daniel 1:8). (Youth’s Instructor, 25 octombrie 1894)

Daniel şi tovarăşii săi nu ştiau care avea să fie rezultatul hotărârii lor. Nu ştiau, dar ar fi putut să-i coste viaţa. Însă ei s-au hotărât să meargă pe drumul cel drept al unei stricte cumpătări, chiar şi atunci când se aflau la curtea stricată a Babilonului. (Youth’s Instructor, 18 august 1898)

Prin exemplul lui Daniel şi al tovarăşilor lui în Babilon, noi vedem că este imposibil să atingi standardul pe care Domnul doreşte să-l atingă copiii Săi, în timp ce practici un fel de religie uşoară, comodă, care neglijează principiile şi este determinată de împrejurări. Tinerii care doresc să-l slujească Dumnezeului cerului nu pot să se angajeze în distracţii lumeşti, să mănânce delicatese ce moleşesc, să bea băuturile tari pe care li le pun înainte oamenii onoraţi sau bogaţi ai lumii, pe care se tem să nu-i ofenseze dacă le refuză acest favor. Ei pot gândi că au fost onoraţi în mod deosebit şi că politeţea cere să primeşti favorurile oferite, dar credincioşia faţă de Dumnezeu trebuie să aibă prioritate şi, pentru creştin, teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeul cerului trebuie să primeze. Împăratul Babilonului considera că le făcea mari favoruri lui Daniel şi tovarăşilor lui, dar ei aveau un mai mare respect pentru poruncile lui Dumnezeu decât pentru favoarea împăratului. (…) Dumnezeu l-a onorat pe Daniel şi îl va onora pe orice tânăr care calcă pe urmele lui Daniel în a-L onora pe Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 25 octombrie 1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro