Daniel şi timpul sfârşitului

Studiu majori

Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” (Daniel 2:47, VDCC)

Domnul a avut planuri mari cu poporul Israel de odinioară: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exodul 19:6). Acest neam sfânt, această împărăţie de preoţi avea sarcina de a da lumii mărturie că Domnul este singurul Dumnezeu (vezi Isaia 43:10,12). Din nefericire însă, el nu şi-a împlinit chemarea sacră şi a ajuns rob în Babilon.

Însă, în ciuda dezastrului adus de robia aceasta, Dumnezeu a putut să-Şi facă martori chiar din unii dintre iudeii luaţi robi la Babilon. Prin Daniel şi cei trei prieteni ai lui, El a realizat, într-o anumită măsură, desigur, ceea ce nu reuşise să facă prin Israel şi Iuda. Într-un anumit sens, aceşti bărbaţi au arătat cum ar fi trebuit să fie şi ce ar fi trebuit să facă Israel ca popor.

Da, este adevărat că ei au trăit într-o cu totul altă epocă. Dar unele calităţi ale lor ne pot servi drept model acum, în timpul sfârşitului, când suntem chemaţi, ca popor, să fim martorii lui Dumnezeu într-o lume care, la fel ca lumea de atunci, nu-L cunoaşte. Ce lecţii putem desprinde din viaţa lor?

14–21 aprilie – Săptămâna Libertății religioase

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Luca 20 – Ioan 2

  1. Cum a explicat Mântuitorul prinderea Sa pe ascuns, nu „în toate zilele” cât fusese prezent în templu?
  2. În ce situație a folosit Isus metafora „copacului verde” și a „celui uscat”?
  3. Ce vorbe rostite de Ioan Botezătorul i-au determinat pe primii doi ucenici să meargă după Isus?
  4. De ce nu avea Isus încredere în cei care au crezut în El la Ierusalim?

Istoria mântuirii, cap. 7

  1. Ce subiect îl tulbura pe Enoh?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit