Daniel

Devoțional zilnice 27 august 2018

Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise spre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte. (Daniel 6:10)

În cartea biblică ce-i poartă numele, chiar din primele capitole, cunoaștem o trăsătură de caracter majoră a lui Daniel, și anume integritatea. Acest personaj biblic a fost credincios lui Dumnezeu în ciuda circumstanțelor dificile pe care le-a întâmpinat.

Pe lângă standardele de sănătate pe care le avea, Daniel excela în rugăciune, fiind cunoscut obiceiul său de a se ruga, și faptul că Dumnezeu îi răspundea. A primit descoperiri prețioase, chiar și o profeție care se întinde până la revenirea Domnului Isus Hristos.

Cea mai mare încercare a credinței lui Daniel, experiență prin care a rămas cunoscut în istorie, este încălcarea decretului care interzicea să înalți rugăciuni lui Dumnezeu. Profetul Daniel îmbătrânit, care a servit în curți regale, știa prea bine ce urmări decurg din nerespectarea legilor medo-persane. Nici măcar împăratul nu mai putea schimba o lege promulgată. Rugăciunea în acest context capătă semnificații atât de profunde! Daniel nu s-a rugat ca o datorie religioasă, nici ca o rutină sau superstiție. El „s-a rugat… ca și mai înainte” (v. 10). Rugăciunea era parte integrantă a vieții sale. Profetul se ruga „de trei ori pe zi”, înțelegem că nu se ruga doar când avea o nevoie specială, ci cu regularitate. Daniel prefera mai bine să moară decât să întrerupă temporar comuniunea cu Cerul sau să lase de înțeles acest lucru. El a fost scăpat miraculos din gura leilor datorită relației cu Dumnezeu, pe care a clădit-o prin rugăciune.

Sunt trei ocazii când îngerul Gabriel a fost trimis din Cer să răspundă rugăciunilor lui Daniel, rugăciuni care primesc răspuns pe loc. „Căci tu ești preaiubit” (Daniel 9:23), i-a spus îngerul. Daniel este singura persoană din Vechiul Testament care primește aceste cuvinte. Doar Mesia Însuși a primit în Noul Testament așa expresii divine de afecțiune.

Este nevoie de oameni ai rugăciunii în timpuri ca acestea. Să-L onorăm pe Dumnezeu în inima și în acțiunile noastre. Iar deviza noastră să fie aceasta: Credincios lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Daniel Grigore, pastor, Uniunea de Conferințe

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro