Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” (Daniel 6:20)
Cred că nu greșim dacă spunem că Darius Medul a fost un om cinstit și integru în lumina morală pe care a avut-o el, chiar dacă nu a refuzat să semneze decretul prin care „oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de el, să fie aruncat în groapa cu lei” (Daniel 6:7). Comentând acest moment din viața lui, Ellen G. White spune că, „măgulindu-i vanitatea, căpeteniile l-au convins că aducerea la îndeplinire a poruncii va contribui într-o mare măsură la onoarea şi autoritatea lui. Necunoscând planul lor ascuns, împăratul n-a sesizat vrăjmăşia care se dădea pe faţă în poruncă şi, lăsându-se flatat, a semnat.” (Profeți și regi, p. 540)
În ciuda sincerității și perseverenței sale, Darius nu reușește însă să-l scape pe Daniel de a ajunge în groapa cu lei. Legea mezilor și perșilor nu poate fi schimbată, ca și Legea lui Dumnezeu, care, odată călcată, cere moartea păcătosului. Ce mai poate face Darius în această situație? Ca om, nu mai poate face nimic, decât să lase lucrurile să meargă pe făgașul lor. În noaptea când Daniel era în groapa cu lei, Darius n-a putut să doarmă. Era frământat și indignat de cele ce se petrecuse. O rază de lumină a răsărit însă în sufletul lui. El nu l-a putut salva pe Daniel, dar Dumnezeul cel viu, căruia Daniel îi slujea zi și noapte, ar fi putut să facă lucrul acesta.
Putem avea cele mai bune intenții, ca și Darius Medul, dar dacă nu suntem răstigniți împreună cu Domnul Hristos, ca să putem trăi prin credința în El, în puterea și harul Lui, nu în capacitățile și abilitățile noastre, nu putem ieși biruitori. Să slujim astăzi necurmat Domnului Hristos prin credință, cu dragoste și bucurie, indiferent de ceea ce ne va aduce această zi!
Liviu Văduva, pastor în Conferința Muntenia