Darius

Devoțional zilnice 9 august 2018

Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” (Daniel 6:20)

Cred că nu greșim dacă spunem că Darius Medul a fost un om cinstit și integru în lumina morală pe care a avut-o el, chiar dacă nu a refuzat să semneze decretul prin care „oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de el, să fie aruncat în groapa cu lei” (Daniel 6:7). Comentând acest moment din viața lui, Ellen G. White spune că, „măgulindu-i vanitatea, căpeteniile l-au convins că aducerea la îndeplinire a poruncii va contribui într-o mare măsură la onoarea şi autoritatea lui. Necunoscând planul lor ascuns, împăratul n-a sesizat vrăjmăşia care se dădea pe faţă în poruncă şi, lăsându-se flatat, a semnat.” (Profeți și regi, p. 540)

În ciuda sincerității și perseverenței sale, Darius nu reușește însă să-l scape pe Daniel de a ajunge în groapa cu lei. Legea mezilor și perșilor nu poate fi schimbată, ca și Legea lui Dumnezeu, care, odată călcată, cere moartea păcătosului. Ce mai poate face Darius în această situație? Ca om, nu mai poate face nimic, decât să lase lucrurile să meargă pe făgașul lor. În noaptea când Daniel era în groapa cu lei, Darius n-a putut să doarmă. Era frământat și indignat de cele ce se petrecuse. O rază de lumină a răsărit însă în sufletul lui. El nu l-a putut salva pe Daniel, dar Dumnezeul cel viu, căruia Daniel îi slujea zi și noapte, ar fi putut să facă lucrul acesta.

Putem avea cele mai bune intenții, ca și Darius Medul, dar dacă nu suntem răstigniți împreună cu Domnul Hristos, ca să putem trăi prin credința în El, în puterea și harul Lui, nu în capacitățile și abilitățile noastre, nu putem ieși biruitori. Să slujim astăzi necurmat Domnului Hristos prin credință, cu dragoste și bucurie, indiferent de ceea ce ne va aduce această zi!

Liviu Văduva, pastor în Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro