În Faptele 2:4, darul Duhului s-a manifestat prin vorbirea în limbi. Aceasta a fost totuşi doar unul dintre multele Sale moduri de manifestare (Faptele 10:45,46; 19:6). Printre celelalte se numără: prevestirea evenimentelor viitoare (Faptele 11:28), viziunile (Faptele 7:55), cuvântările inspirate (Faptele 2:8; 28:25), vindecarea (Faptele 3:6,12; 5:12,16) şi calificarea pentru slujire (Faptele 6:3,5).
Darul limbilor de la Cincizecime nu este dovada specifică sau cea mai importantă dovadă a înzestrării cu Duhul Sfânt. Manifestarea aceasta a avut ca scop începerea misiunii mondiale a bisericii. Ea a fost necesară pentru împlinirea chemării din Faptele 1:8. Ca să depăşească barierele culturale şi să ducă Evanghelia până la marginile pământului, apostolii aveau nevoie să comunice cu oamenii din diferite popoare în limba lor.
2. Ce dovezi avem că apostolii au vorbit la Cincizecime în limbile străine existente la data aceea?
Faptele 2:5-12
5. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?
8. Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,
11. cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”
12. Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”
Se estimează că în primul secol existau în lume între opt şi zece milioane de evrei şi că circa 60% dintre ei locuiau în afara teritoriului Iudeei. Mulţi dintre cei prezenţi la Ierusalim pentru sărbătoare erau din ţări străine şi nu cunoşteau aramaica, limba evreilor din Iudeea la data aceea.
Convertiţii din Ziua Cincizecimii au fost în majoritatea lor evrei din diferite ţări. Faptul că apostolii au vorbit în limbi străine existente şi nu în limbi necunoscute extatice este demonstrat de termenul dialektos (Faptele 2:6,8), care înseamnă „limbă a unui popor sau a unei regiuni” (compară cu Faptele 21:40; 22:2; 26:14). În astfel de limbi au vorbit ei. Şi a fost într-adevăr un miracol că nişte simpli galileeni au fost în stare să comunice într-o limbă de care nu avuseseră habar cu câteva ore mai înainte. Singura explicaţie pe care au găsit-o unii localnici care au asistat la această scenă a fost aceea că apostolii ar fi fost sub influenţa alcoolului, fiindcă rosteau cuvinte care lor li se păreau fără sens: „Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: «Sunt plini de must!»” (Faptele 2:13).
O manifestare puternică a lui Dumnezeu are loc chiar sub ochii lor, iar ei o iau drept o manifestare a beţiei! Ce putem face pentru a nu ajunge şi noi atât de orbi din punct de vedere spiritual?
Post-ul Darul limbilor apare prima dată în Studiu Biblic.