Darurile Duhului

Devoțional zilnic 20 octombrie 2019

În ce privește darurile duhovnicești, fraţilor, nu voiesc să fiți în necunoștință. (1 Corinteni 12:1)

Urmărește ediția video aici.

Înainte de a Se despărți de ucenicii Săi, Domnul Hristos a suflat asupra lor și le-a spus: „Luați Duh Sfânt.” Şi le-a mai spus: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui.” Însă acest dar al Său nu a fost primit în toată plinătatea sa decât după înălțarea Sa. Revărsarea Duhului Sfânt a avut loc doar atunci când, prin credință și rugăciune, ucenicii s-au consacrat pe deplin pentru lucrarea Sa.

„Când S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor.” Darurile sunt deja ale noastre în Hristos, însă ajungem să le posedăm efectiv atunci când primim Duhul Sfânt.

Talentele pe care Domnul Hristos le încredințează bisericii Sale reprezintă în special darurile și binecuvântările împărțite de Duhul Sfânt… Nu toate darurile sunt împărțite fiecărui credincios, ci fiecărui slujitor al Mântuitorului îi este promis un anumit dar al Duhului, în funcție de nevoia fiecăruia pentru lucrarea Domnului.

În toate rânduielile Domnului nu există nimic mai frumos decât planul lui Dumnezeu de a da oamenilor o diversitate de daruri… Mulți nu au primit o educație religioasă și intelectuală amplă, însă Dumnezeu are o lucrare și pentru aceștia dacă sunt dispuși să lucreze în umilință, încrezându-se în El.

Daruri diferite sunt împărțite la oameni diferiți, astfel ca lucrătorii să simtă că au nevoie unii de alții. Dumnezeu acordă aceste daruri și ele sunt folosite în slujba Sa nu pentru a glorifica pe posesor, nu pentru a înălța ființele omenești, ci pentru a-L proslăvi pe Răscumpărătorul lumii. (…)

Unora li se poate părea că există un contrast prea mare între darurile lor și cele ale unui alt lucrător și astfel nu-și pot uni eforturile în armonie, însă, când devin conștienți de faptul că ei trebuie să ajungă la oameni diferiți și că unii vor respinge adevărul care le este prezentat de către un lucrător doar ca apoi să-și deschidă inimile față de același adevăr, dar prezentat într-o altă manieră de alt lucrător, ei vor fi dispuși să se străduiască să lucreze laolaltă, în unitate. Talentele lor, oricât ar fi de diferite, pot fi toate sub controlul aceluiași Duh. În fiecare cuvânt și faptă se va da pe față bunătate și iubire, iar când lucrătorii își ocupă cu credincioșie locurile desemnate lor, rugăciunea Domnului Hristos pentru unitatea credincioșilor va primi răspuns, iar lumea va cunoaște că aceștia sunt ucenicii Săi. – Signs of the Times, 15 martie 1910

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro