Datori să-L iubim

DEVOTIONAL EXPLO

„Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia!” Romani 12:10

Pe data de 1 martie 1562 peste 1.000 de hughenoți sunt masacrați de catolici în Franța. Hughenoții erau protestanții francezi adepți ai calvinismului. De aici au pornit războaiele religioase franceze care au durat mai multe decenii și s-au încheiat prin alungarea hughenoților din Franța. Numele de hughenot era adresat in mod peiorativ deși înțelesul lui de confederat nu era unul care să provoace repulsie. Un fel de pocăitul din zilele noaste adresat ostentativ mai ales când ceva nu este conform cu convingerile majoritarilor.

Vina de a fi diferit a fost cea mai pedepsită de-a lungul istoriei. Iar istoria încă nu s-a oprit. Deși ne declarăm civilizați și toleranți realitatea este că tot ce a reușit să facă civilizația pentru noi a fost să ne învețe să ridicăm garduri cât mai performante ca nu cumva să ne molipsim de la ceilalți. Lumea întreagă vorbește de globalizare, de renunțarea la granițe dar cu toate acestea individual căutăm compania celor ca noi și separarea de cei diferiți. Poate nu mai suntem violenți fizic dar vocabularul nostru are mai multe arme puternice decât a avut vreodată. Cu siguranță nu a fost o experiență frumoasă când te-ai simțit ocolit, alungat și evitat de un grup și e foarte posibil că ai făcut analogii cu nazismul și alte curente extremiste. Dar asta nu te oprește să te comporți la fel față de alții. Considerăm ciudați pe cei care nu sunt ca noi iar de aici mai este un singur pas până la a-i considera vinovați și pasibili să plătească pentru că sunt diferiți. Indiferent dacă este vorba de rasă, de limbă, de naționalitate, de convingeri, de culoarea părului sau a gândurilor mereu vom găsi motive să aruncăm vina pe cineva.

Soluția biblică pentru acest pogrom în mijlocul căruia trăim nu este civilizarea sau educația ci dragostea. Pentru fiecare om, oricât de ciudat este el, Hristos a murit iar noi suntem datori să-l iubim. Vă doresc o zi în care să fiți iubiți pentru ca să aveți ce da mai departe.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit