David – creștere și însoțire

Devoțional zilnic 30 aprilie 2019

David ajungea tot mai mare şi Domnul Dumnezeul oştirilor era cu el. 2 Samuel 5:10

David umbla cu Dumnezeu şi înaintarea sa era vizibilă. Nu fusese un drum uşor. Zeci de ani de hărţuială şi nesiguranţă fuseseră parcurşi deja pe această cale a devenirii. Acum toate necazurile trecutului erau date uitării. Alte vremuri se profilau la orizont, alte provocări aveau să menţină trează mintea şi braţul înarmat al împăratului. Scăpat din împresurarea anilor de pribegie, împăratul lui Israel înflorea de la o zi la alta. Sub apropiata călăuzire şi însoţire a lui Dumnezeu, familia sa era în reală creştere. Viaţa publică şi privată a împăratului sporea mereu. Prietenii şi duşmanii puteau vedea prosperitatea puterii şi influenţei lui David. Proiectele sale de dezvoltare prindeau contur zilnic. În mod evident, Israel se afla în plin avânt social, economic, politic şi militar. Viaţa religioasă cunoştea de asemenea realizări excepţionale.

Apariţiile în public ale împăratului erau marcate de tot mai mare susţinere din partea seminţiilor lui Israel. Cuvintele sale erau pline de putere şi înţelepciune. Oricine putea să tragă uşor concluzia că Dumnezeu era izvorul acestei prosperităţi generale.

Istoria lui Israel se apropia de punctul ei culminant. Tot ce spusese Dumnezeu mai frumos şi mai îmbietor era pe punctul de a se realiza chiar în anii care aveau să vină. Făgăduinţele făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov abia acum începeau să-şi vadă împlinirea, după atâţia ani de aşteptare, luptă şi pribegie. Căderile şi ridicările lui Israel creaseră un curs ascendent, care se apropia de momentul de maximă strălucire. David era omul prin care Dumnezeu lucra cu putere, pentru împlinirea făgăduinţelor Sale.

Succesul la un pas de tine:

Prosperitatea nu este totdeauna semnul aprobării şi însoţirii divine, dar atunci când are o lucrare de împlinit cu cineva. Dumnezeu îi dă şi mijloacele, şi ocaziile necesare. Şi cu tine Dumnezeu are ceva de făcut.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro