David – minciunea cea de toate zilele

Devoțional zilnic 17 aprilie 2019

Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfa de peste an.” 1 Samuel 20:6

Nu-i putem judeca pe oamenii de altădată după măsura noastră, dar le putem studia viaţa pentru a scoate învăţăturile necesare. Ne putem strădui să-i înţelegem, iar acest lucru ne va ajuta să ne înţelegem mai bine pe noi înşine.

David şi Ionatan făceau un plan de întâmpinare a strategiei lui Saul de a-l omorî pe David. Lui Ionatan nu-i venea să creadă că tatăl său era capabil de un asemenea lucru josnic. Inima sa curată nu putea pricepe ce anume putea fi atât de rău în viaţa lui David ca să fie omorât. Gelozia și egoismul lui Saul erau cu totul străine de viaţa lui Ionatan. Totuşi, spiritul de prevedere l-a făcut să accepte că situaţia era cu adevărat într-o o fază critică.

David şi Ionatan stabilesc un consemn după care se va desfăşura scenariul. Dacă Saul va sesiza lipsa lui David de la masă, Ionatan va spune că David s-a învoit să meargă până acasă, pentru a participa la o ocazie de familie. Reacţia lui Saul faţă de acest răspuns avea să-l convingă pe Ionatan de realitatea simţămintelor şi a planurilor tatălui său.

Ionatan trebuia să spună o minciună pentru a afla un adevăr. Sună destul de straniu acest lucru. Adevărul este că, dacă Ionatan ar fi spus exact cum stăteau lucrurile, ceea ce ar fi aflat nu avea să difere prea mult. Noi putem crede că Ionatan ar fi trebuit să discute deschis cu tatăl său situaţia lui David, dar să-l lăsăm pe Ionatan să-şi arate şi slăbiciunile, pentru că numai aşa el este asemenea fiecăruia dintre noi.

Succesul la un pas de tine:

Eşti sigur că spui întotdeauna adevărul şi numai adevărul? Noi putem cuprinde numai o fărâmă de adevăr, dar cel pe care îl avem să nu-l combinăm cu o minciună. Succes în mărturisirea adevărului pe care îl ai!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro