David – modestie și considerație

Devoțional zilnic 14 aprilie 2019

Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate. ” 1 Samuel 18:23

Rezistenţa lui David faţă de perspectiva de a fi ginerele împăratulu nu se baza pe faptul că ar fi cunoscut scenariul periculos pus la cale de Saul. Oamenii de la curte erau destul de versaţi în a urzi intri fără ca, în nevinovăţia sa, David să-şi poată imagina viclenia lor. David era pur şi simplu modest şi de bună-credinţă. Deşi el ştia că este aleşi lui Dumnezeu pentru a ocupa tronul lui Israel, nu se grăbea să se afirme mai înainte de vreme. El era în ton cu Dumnezeu şi păstra ritmul paşilor Săi.

Nimic nu poate fi mai frumos la un om cu adevărat mare decât modestia. Aceasta nu este lipsă de demnitate personală, ci dimpotrivă. Modestia adevărată constă într-un sănătos simţ al echilibrului ş proporţiilor. Faptele cunoscute deja despre David ne arată că el era un bărbat curajos şi viteaz, dar era departe de a se considera altceva decât era. Probabil că tocmai lipsa lui de înfumurare şi de pretenţii l-a făcut să devină foarte popular şi apreciat atât de prieteni, cât şi de duşmani.

Modestia este semnul de recunoaştere a valorii personale în raport cu valoarea celorlalţi. David recunoştea demnitatea publică a casei lui Saul, împăratul lui Israel, şi nu se considera în măsură să facă parte din această clasă socială. Deşi arăta consideraţie faţă de familia regală, el nu se simţea timorat sau intimidat de fastul de la curte şi nici nu tânjea după un loc de frunte printre curteni.

Succesul la un pas de tine:

Cum reuşeşti să-ţi împac limitele personale cu marile provocări ale vieţii? Poate fi o bună asociere între modestie şi măreţie. Astfel poţi atinge măreţia modestiei.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro