De-a v-ați ascunselea

Devoțional zilnic 29 martie 2020

El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” Geneza 3:10

În casa noastră se joacă două versiuni de v-aţi ascunselea. Prima este amuzantă şi se întâmplă atunci când fetiţele mele mă pun să număr în timp ce ele fug şi se ascund de mine. Înainte de a-mi deschide ochii, urechile mele au detectat deja entuziasmul lor sonor. Nu este un mister prea mare. Fetele se ascund de obicei în dulap, sub pat sau sub o pătură. Ce mă fascinează este că, după ce le-am găsit şi începem altă rundă, uneori fug exact în aceeaşi ascunzătoare pe care tocmai o folosiseră.

A doua versiune de v-aţi ascunselea nu este atât de amuzantă. Începe la sunetul unui lucru stricându-se, spărgându-se sau când una dintre ele strigă: „Lasă-mă!” Cum este de aşteptat, le strig pe numele complet. Răspunde liniştea. Partea vinovată a găsit o modalitate de a dispărea. Când încep investigaţia, găsesc într-un final nişte fetiţe posomorâte în şifonier, sub masă sau în spatele canapelei. „De ce v-aţi ascuns?” este o întrebare la care ştiu deja răspunsul. Simţământul apăsător de teamă care vine la pachet cu buclucul şi cu anticiparea răspunsului meu le-a făcut să caute ascunzătoare. Poţi observa inutilitatea acestui gest? Unde în casă se puteau ascunde fetiţele mele şi să nu le pot găsi?

Acum imaginează-ţi-i pe primii doi copii ai lui Dumnezeu jucându-se a doua versiune a acestui joc. Apăsarea pe care o simt la gândul că sunt vinovaţi şi anticiparea răspunsului Tatălui i-au determinat să se ascundă. Îl aud pe Dumnezeu strigându-le numele, dar nu-şi pot înfrunta simţământul de vină stând în faţa Lui. Poţi vedea inutilitatea a tot ceea ce fac? Au încercat să se ascundă în grădina pe care Dumnezeu a adus-o la existenţă prin cuvântul Său. Unde se puteau ei duce pentru a scăpa de prezenţa Lui?

Fiicele mele învaţă că viaţa este mult mai bună atunci când recunosc că au făcut ceva greşit. Ascunsul face lucrurile mai complicate. Dacă te ascunzi este mai greu să primeşti ajutor. Ascunderea poate întârzia manifestarea harului. Eu aş prefera ca fetele mele să alerge la mine atunci când greşesc. Dumnezeu ar prefera să alerg la El atunci când fac propriile greşeli. De ce ne-am ascunde de dragoste?

Doamne, ajută-ne să alergăm la Tine atunci când am făcut ceva greşit! Ajută-ne să ne învăţăm copiii să facă la fel!

Pierre Quinn

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro