De la religia lipsei la lipsa religiei

semneletimpului.ro

Un grup de atei din Sacramento, California, a pregătit pentru perioada Crăciunului 55 de panouri publicitare care afișează imagini cu localnici și sloganuri precum „Bun fără Dumnezeu“ (Good without God), „Să fac binele este religia mea“ (Doing good is my religion), ori „Crede în tine însuţi“ (Believe in yourself).

Este doar o nouă iniţiativă încadrată în tendinţa actuală de afirmare vocală a ateismului, conform căruia viitorul umanităţii va fi areligios. În conștiinţa populară s-a diseminat deja ideea că suntem într-o perioadă de tranziţie, iar societatea umană, în procesul ei continuu de evoluţie, va renunţa la credinţele religioase, singurul dumnezeu recunoscut urmând să fie sinele.

Utopia ateistă

În 2012, un psihobiolog irlandez a readus în atenţia publicului interesat de fenomenul religios o ipoteză pe cât de vehiculată, pe atât de contestată: dispariţia religiei. Nigel Barber, autor al cărţii Why atheism will replace religion (De ce ateismul va înlocui religia) e convins că, pe măsură ce situaţia materială a oamenilor se îmbunătăţește, disponibilitatea lor de a crede și de a fi reverenţioși faţă de o fiinţă supranaturală scade. De aceea, susţine el, în ţările bogate, ateismul înflorește și va continua să prospere până când oamenii religioși vor deveni o minoritate. Studiul său a inclus măsurarea produsului intern brut (PIB) al ţării avute în vedere, preţurile locale și indicele de dezvoltare umană (HDI); pe baza acestor date, dr. Barber a ajuns la concluzia că o ţară de nivel mediu se va transforma într-o societate laică până în 2041.

Care este explicaţia propusă de psiholog pentru acest fenomen? El consideră că, atunci când posesiunile materiale sunt suficiente pentru a le acoperi necesităţile individuale, oamenii nu mai au nevoie să-și pună nădejdea în influenţe supranaturale. Religia va suferi un declin nu numai pentru că oamenii devin mai înstăriţi, ci și ca urmare a creșterii calităţii vieţii, a reducerii incidenţei bolilor grave și a educaţiei mai bune.

Ateismul militant, de altfel, propune un Paradis alternativ, o societate perfectă, o mântuire colectivă, ca urmare a progresului știinţific și tehnologic. Încă din 1932, romanul Minunata lume nouă, semnat de Aldous Huxley, prezenta o asemenea lume utopică. Evenimentele descrise în carte se petrec undeva în Londra anului 2540. Societatea perfectă imaginată de autor este un soi de paradis construit prin intermediul dezvoltării știinţei și a tehnologiei. Și cum e de așteptat, în această „lume nouă“ nu mai este loc și pentru religie sau, citând un personaj din roman, Dumnezeu a ajuns să se manifeste ca o „absenţă“.

De ce se vrea eradicarea religiei?

În concepţia ateilor militanţi, renunţarea la religie nu este doar un proces inevitabil, ci și unul care trebuie grăbit. Asta pentru că religia e percepută ca o „boală“[1] de care trebuie să te vindeci sau ca un drog de sevrajul căruia umanitatea trebuie să scape. Nu de puţine ori, religia a fost descrisă în termeni peiorativi și caricaturali, fiind chiar acuzată că ar fi „rădăcina tuturor relelor“[2]. În acest context, ateii idealiști cred că eradicarea religiei ar duce la încetarea conflictelor și, deci, la o lume mai bună.

„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ Mica 6:8

Abordarea este însă tendenţioasă, evitând să recunoască faptul că orice persoană religioasă, care urmează Biblia, Coranul sau altă carte (cel puţin percepută ca fiind) sacră, este chemată să fie bună. Pe de altă parte, a spune că toate conflictele lumii sunt generate de religie e un mod simplist de a vedea lumea. Războaiele lumii au fost și încă sunt de natură economică, chiar dacă sunt susţinute politic și însufleţite prin intermediul religiei. În cartea I Don’t Believe in Atheists (Nu cred în atei), Chris Hedges, corespondent al ziarului The New York Times, demontează presupoziţiile ateilor militanţi (precum Richard Dawkins, Christopher Hitchens, Sam Harris ori Daniel Dennet) care descriu conflictele armate ca fiind rezultatul ideologiilor religioase. Spre exemplu, Chris Hedges cataloghează drept „ridicolă“ teoria conform căreia războaiele în Balcani au fost generate de religie. Este adevărat că războiul din Bosnia (ca multe altele) a fost alimentat cu ajutorul unor instrumente religioase, dar conflictul armat era unul de natură economică.

În realitate, problema majoră a demersului ateismului militant este că prezintă formele pervertite de religie ca reprezentând curentul principal. Pe de altă parte, nu face o distincţie clară între instituţiile religioase și religie.

Natura umană degradată face ca și instituţiile religioase să fie atinse de corupţie, dar asta nu anulează valorile religioase.

Alternativa „religiei seculare“

În contextul vidului creat de excluderea credinţei (religioase), se propune crearea unei „religii seculare“. Alain de Botton este un gânditor contemporan, scriitor (romancier, eseist și jurnalist) și realizatorul mai multor programe de televiziune prin care popularizează știinţa împreună cu sistemul ideologic ateist. Într-un discurs TED, Alain de Botton încearcă să răspundă la o întrebare provocatoare: Care sunt acele aspecte ale religiei pe care ar trebui să le adopte ateii? Iar de Botton pledează în favoarea unei „religii pentru atei“ (pe care o numește „Ateism 2.0“), care să integreze forme și tradiţii religioase ce hrănesc nevoia umană de comuniune, ritual și transcendenţă.

Sugestia lui de Botton chiar a fost luată în serios. Așa se face că un grup condus de „capelanul ateu“ Greg Epstein, autorul cărţii Bun fără Dumnezeu (Good Without God), se întâlnește regulat duminica, în încercarea de a construi o comunitate seculară puternică la Universitatea Harvard, folosindu-se de ceea ce el numește „aspectele pozitive“ ale religiei. În cadrul „slujbelor“ organizate acolo, se cântă diverse cântece, se fac anunţuri, iar capelanul, care consideră că „nu toată religia e rea“, ţine o „predică“. Un tip similar de slujbă ateistă e condus și de fostul pastor evanghelic Jerry DeWitt. Deși a părăsit credinţa, DeWitt își folosește experienţa pastorală pentru a construi o „biserică“ de orientare ateistă.

O comunitate seculară similară se găsește și în Texas (SUA). Iniţiativa se vrea a fi un cadru pentru suport social oferit tuturor celor care nu cred în Dumnezeu, dar vor să practice o anume formă de religie. Unul dintre liderii comunităţii Houston Oasis este Mike Aus, un fost pastor luteran care e în prezent ateu. Acesta se declară deschis către orice mesaj, „atâta vreme cât nu implică afirmaţii dogmatice“[3]. Afirmaţia este surprinzătoare, în condiţiile în care necredinţa în Dumnezeu funcţionează totuși o dogmă.

În contextul unei societăţi concentrate pe valorile materiale, este posibil ca filosofia ateistă să fie mai ușor de integrat. Totuși, filosofia ateistă nu poate funcţiona ca o soluţie definitivă, pentru că ateismul, prin definiţie, este o negare: el neagă existenţa lui Dumnezeu. Iar această negare nu poate oferi și bazele unui nou stil de viaţă deoarece, pentru o viaţă împlinită, individul are nevoie de credinţe afirmate și de valori care să fie susţinute. Aceasta explică de fapt de ce urcă acum pe scenă această nouă formă de „religie seculară“. Rămâne de văzut dacă noua manifestare de „religiozitate seculară“ va reuși să răspundă nevoii umane după transcendent.

Predispoziţia către religios

Până la urmă, de ce este omul o fiinţă religioasă? Ipoteza larg răspândită este aceea care susţine că religia a apărut și s-a dezvoltat ca un răspuns la lipsurile, nevoile și nesiguranţa cu care s-au confruntat strămoșii noștri. Se consideră că viaţa grea a favorizat dezvoltarea religiei, care aducea beneficii emoţionale oamenilor copleșiţi de numeroasele dificultăţi ale traiului zilnic. În schimb, azi, credinţa în supranatural ar fi în declin pentru că tot mai mulţi oameni obișnuiţi se bucură de un nivel de viaţă decent și de o relativă siguranţă în ceea ce privește sănătatea și siguranţa financiară.

Numai că studii din domeniul psihologiei oferă o perspectivă mai largă. Omul este „construit“ pentru a fi religios. Cercetări conduse de Bruce Hood[4], profesor de psihologie la Universitatea Bristol, arată că ne naștem cu predispoziţia către supranatural și religios. Așadar, religia derivă dintr-o forţă psihologică extrem de puternică, ce depășește împlinirea unor nevoi primare. O serie de studii susţin această construcţie proreligioasă a fiinţei umane – așa s-a deschis terenul pentru neuroteologie. Creierul uman nu doar că ne permite trăirea experienţelor religioase, ci este pe deplin configurat în această direcţie. Altfel spus, creierul are și o „funcţie religioasă“, alături de celelalte recunoscute în mod tradiţional: gândire, limbaj (scris și vorbit), imaginaţie, aptitudini artistice sau știinţifice ș.a.m.d. Ca atare, profesorul Hood crede că este inutil demersul de a-i face pe oameni să-și abandoneze credinţele religioase.

Descoperirile recente sunt, pe de o parte, o serioasă provocare pentru ateii militanţi (precum Richard Dawkins, autorul cărţii The God Delusion), care consideră că originea convingerilor religioase o constituie slaba educaţie și „îndoctrinarea“ din copilărie. Pe de altă parte, faptul că suntem construiţi pentru a fi religioși ar trebui să fie punctul de plecare în (re)găsirea locului cuvenit al fenomenului religios în societatea umană, oricât de sofisticată sau avansată tehnologic se pretinde a fi aceasta.

Până la urmă, nevoia fiinţei umane după transcendent este recunoscută și de adepţii ideologiei ateiste, în acest registru născându-se noua „religie seculară“, care nu face altceva decât să înlocuiască o formă de religiozitate cu o alta. Totuși, în ciuda faptului că nevoile (fie ele de natură psihologică, socială sau materială) nu pot fi ignorate, motivul principal pentru care cineva devine adeptul unei religii (fie ea seculară sau teistă) ţine, până la urmă, de convingere, și nu (doar) de împlinirea acestor nevoi. Or din această perspectivă, ateismul este insipid și nu poate satisface nevoile intrinseci naturii umane. Din acest motiv nu va atrage masele. Se prea poate ca această nouă formă de „religiozitate seculară“ să ofere ceva în plus, dar nu va reuși să constituie un înlocuitor pentru „religia veritabilă“, pe care mulţi o vor prefera cu siguranţă în continuare.

Footnotes
[1]„Într-un eseu din 1993 („Virusurile minţii“), Richard Dawkins avansa ideea că religia este un fel de „virus cognitiv“.”
[2]„ The Root of All Evil? (Rădăcina tuturor relelor?) este un film documentar realizat de Richard Dawkins care susţine că omenirea ar fi cu mult mai bună fără credinţa în Dumnezeu. Documentarul a fost difuzat prima dată în ianuarie 2006, în Marea Britanie.”
[3]„Kimberly Winston, Atheists find a Sunday-morning connection with other nonbelievers, www.religionnews.com, 16 aprilie 2013.”
[4]„Bruce M. Hood, Why We Believe in the Unbelievable, HarperOne, 2009”.

„Într-un eseu din 1993 („Virusurile minţii“), Richard Dawkins avansa ideea că religia este un fel de „virus cognitiv“.”
„ The Root of All Evil? (Rădăcina tuturor relelor?) este un film documentar realizat de Richard Dawkins care susţine că omenirea ar fi cu mult mai bună fără credinţa în Dumnezeu. Documentarul a fost difuzat prima dată în ianuarie 2006, în Marea Britanie.”
„Kimberly Winston, Atheists find a Sunday-morning connection with other nonbelievers, http://religionnews.com, 16 aprilie 2013.”
„Bruce M. Hood, Why We Believe in the Unbelievable, HarperOne, 2009”.
Leave a CommentSubmit