O tradiţie sângeroasă de Paște continuă să aibă loc, în fiecare an, în Taxco, un orășel din zona nordic-centrală a Mexicului. Pe parcursul Săptămânii Patimilor, credincioșii parcurg zece procesiuni, șase seara și patru ziua, a câte doi kilometri și jumătate, reconstituind pas cu pas principalele evenimente care au precedat răstignirea lui Isus Hristos.

Originile ritualului merg cel puţin până în secolul al XVII-lea, mai exact în 1622, când o ceremonie similară a avut loc în atriul bisericii din sânul fostei Mănăstiri “San Bernardino de Siena”. De atunci, începând cu Duminica Floriilor, credincioșii din Taxco și din împrejurimi pornesc o procesiune cu ramuri de palmier împletite în formă de cruce și mărșăluiesc însoţiţi de o fanfară.

Diferite procesiuni au loc în fiecare zi și devin mai solemne pe măsură ce se apropie de Vinerea Mare. Aceasta este ziua în care participanţii la procesiuni, împărţiţi în trei mari cofradias (frăţii), sunt văzuţi în public făcând de bunăvoie penitenţe. Fie că fac parte din frăţia Animas, Encruzados sau Flagelentes, toţi penitenţii poartă robe lungi, negre, încinse la brâu cu o curea din păr de cal și poartă pe cap cagule negre, care le acoperă în întregime chipul, mai puţin ochii. Ei nu sunt niciodată văzuţi în public fără aceste cagule, tradiţia spunând că ei trebuie să rămână anonimi.

Fraţii Animas poartă lanţuri grele la picioare și merg aplecaţi la 90 de grade, purtând în spate cruci sau lumânări. Nu au voie să se oprească decât atunci când se oprește întreaga procesiune, iar atunci când se opresc au voie să se așeze doar pe mâini și genunchi. Între Animas se pot regăsi și femei, aceasta fiind singura frăţie care permite lucrul acesta.

Membrii frăţiei Encruzados merg purtând în spate un snop gros de crengi spinoase de mure, legat de braţele lor întinse. Aceste snopuri cântăresc de obicei între 40 și 50 de kilograme. În mâini poartă lumânări și singura odihnă care le este permisă este aceea pe care le-o aduc trecătorii care îi mai ajută să își ducă povara.

Frăţia Flagelentes este probabil cea mai șocantă dintre cele trei. Membrii ei participă la procesiune cu bustul dezgolit, ducând în spate o cruce grea de lemn. În mâini duc rozarii și bice cu metal în vârfuri, pe care le lovesc de spate la anumite puncte-cheie pe traseu. Drumurile autoflagelante au loc în fiecare seară a Săptămânii Patimilor, participanţii redeschizându-și cu fiecare lovitură rănile din seara precedentă.

Autorităţile mexicane au încercat să suprime tradiţia aceasta sângeroasă, însă ea a reapărut constant, până astăzi.

Practica a fost importată de conquistadorii sosiţi în Mexic din Spania acum aproape 500 de ani. Localnicii au remarcat asemănarea ei cu ritualurile aztece, care erau oricum sângeroase, și au adoptat-o cu ușurinţă.

Fotograful Irving Cabrera Torres a surprins procesiunea de anul acesta într-un foto-reportaj impresionant, publicat de Religion News.