Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Marcu 13:32
O doamnă avea de făcut un drum lung cu trăsura printr-o pădure deasă. Era noapte, un întuneric de nu se vedea pic de zăranie. Auzea zgomote ciudate, i se părea că vede stafii alergând. Inima îi bătea cu putere. Era îngrozită şi se simțea pierdută. Cu toate acestea, vizitiul mâna fără teamă.
– Cum vezi dumneata drumul?, îl întreba într-un târziu speriată, aşteptându-se la o nenorocire.
– Lesne, răspunde el, privesc în sus! Calea mi-e trasată pe cer de creştetele brazilor.
Să ridicăm așadar ochii în sus; de acolo vine Lumina.
Credința este să crezi, chiar şi atunci când nu vezi, să te uiţi înainte urmărind Lumina de sus., aşa nu te rătăcești.
Încrederea este virtutea iubirii, a te încrede în Cuvântul Creatorului, înseamnă un act de prețuire, respect şi iubire..
Va veni o zi a răsplătirii, a mântuirii, a bucuriei.. Nimeni nu știe când. Dar ea va veni. Tu trebuie doar să crezi şi să urmezi drumul.
Doreşti să zbori prin galaxii? Doreşti să ai călătorii nenumărate? Priveşte în sus şi nu te vei rătăci., fi plin de bucurie şi fericire așteptând ziua şi ceasul veșniciei…
Todoran Luminita, Intructor exploratori, Tr.Sud