Degetul lui Dumnezeu

Devoțional zilnice 18 septembrie 2018

Pe de altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28

Nu mă satur niciodată să privesc cum Dumnezeu acţionează în vieţile copiilor Săi. Ieri am avut o discuţie cu o prietenă dragă de-a mea. Ceea ce mi-a împărtăşit ea m-a impresionat profund şi m-a făcut să-i pun pe hârtie povestea. Ea mi-a mărturisit că avea o problemă gravă care o făcea să meargă săptămânal la psiholog pentru consiliere. Deşi psihologul o asculta cu mare atenţie, într-o zi a întrebat-o: „Cum se face că ai atâtea probleme, dar eşti atât de fericită?” Prietena mea i-a explicat că avea într-adevăr probleme, dar Dumnezeu era stânca vieţii ei. Hristos era sursa bucuriei ei, aşadar, chiar şi atunci când are probleme, izvoarele bucuriei continuă să curgă. După încă două vizite la psiholog, prietena mea şi-a dat seama că avusese loc o schimbare de roluri. În loc ca psihologul să o asculte pe ea, acum ea era cea care îl asculta pe psiholog în timp ce aceasta îşi mărturisea problemele, într-una dintre şedinţe, psihologul a exclamat: „Vreau să-L cunosc pe Dumnezeul tău!” Prietena mea i-a împărtăşit versete din Biblie memorate anterior, iar psihologul a întrebat-o: „Cum poţi face asta?”

Cu o săptămână în urmă, când prietena mea a ajuns la şedinţa de consiliere, psihologul a anunţat-o că voia să participe la clase de studiu biblic săptămânale. Psihologul nu vrea doar să-L cunoască pe Dumnezeul prietenei mele, ci şi să-I cunoască Cuvântul, la fel de bine ca prietena mea. Aşadar, acum prietena mea are privilegiul de a aduce la cunoştinţa acestui suflet preţios pe Dumnezeu şi planul Său de mântuire prin Isus Hristos. Sper ca într-o zi, cât mai curând, psihologul să spună la fel ca famenul etiopian, „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” (Faptele 8:36) Da, prietena mea a crezut că are probleme care trebuiau rezolvate. Dar nu avea de unde să ştie că problemele ei urmau să fie barca pe care Dumnezeu o folosea pentru a vâsli în oceanul de deznădejde ca să salveze pe unul dintre copiii Săi pierduţi, psihologul.

Dumnezeul nostru uimitor nu înlătură întotdeauna greutăţile din viaţa copiilor Săi. În schimb, când ne încredem în El, El Se foloseşte de acele împrejurări dificile pentru a ne arăta nu doar slava Sa, ci şi harul Său. Dumnezeu a îngăduit problemele prietenei mele pentru a-Şi arăta mila faţă de un suflet rănit.

Jasmine E. Grant

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro