Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. Marcu 5:3
Posesiunea demonică este un lucru cât se poate de serios. Oricât ar părea de ciudat pentru mintea seculară, există rău, există păcat, există demoni şi există posesiune demonică. Diagnosticarea stării de posesiune nu este o treabă uşoară şi nu este la îndemâna noastră să clasificăm oamenii din această perspectivă. Adesea suferinţele minţii şi ale sufletului sunt dublate de posesiune şi simptomele se amestecă şi se confundă. Alteori există posesiune fără niciun semn clinic de boală psihică.
Din fericire, există şi bine, există Dumnezeu, există îngeri buni şi există mântuire. Nu suntem lăsaţi fără speranţă la dispoziţia duhurilor rele. Există o mare luptă între bine şi rău, dar nimeni nu este damnat să fie luat rob de împărăţia întunericului. Oricine poate ajunge în această robie, dar nimeni nu este predestinat să devină posedat.
În situaţii reale de posesiune demonică, nu este de folos a stabili cine este vinovat şi cât este de vinovat, Hristos nu a făcut niciodată aşa ceva. El nu a pricinuit niciodată o durere suplimentară unui suflet sensibil şi plăpând. Mântuitorul a intervenit eficient ori de câte ori a fost nevoie.
Tehnicile actuale de exorcizare conţin uneori elemente dubioase şi obscure, care pot fi suspectate de aceeaşi origine ocultă ca şi posesiunea însăşi. În măsura în care se poate face ceva, numai Dumnezeu poate să intervină. Singura noastră cale de scăpare este la El.
Succesul la un pas de tine:
În caz de suferinţă suspectă de posesiune demonică, nu face greşeala de a pune diagnostice empirice şi nu te substitui nici medicului specialist şi nici lui Dumnezeu. Oferă-i fiecăruia ocazia să-şi împlinească partea!