Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. – Filipeni 4:13
Pentru o bună perioadă am locuit într-o vale din sudul statului Virginia de Vest. Era o cultură diferită acolo; am avut nevoie de timp să mă obişnuiesc cu dialectul şi cu sensul din spatele cuvintelor. „Stai la cină!” nu însemna întotdeauna că erai invitat să mănânci cina împreună cu persoana la care erai în vizită, ci era doar o modalitate politicoasă de a ţi se spune că era timpul să pleci, ca gazdele să stea la cină. Erau cuvinte diferite pentru pungile maro de hârtie sau pentru dulap. Mie şi familiei mele ne făcea plăcere să aflăm cât mai multe despre aceşti oameni simpatici.
În vârful dealului locuiau nişte oameni care erau rude între ei. Aceşti vecini ne-au privit la început cu scepticism, deşi întotdeauna erau prietenoşi. De-a lungul celor peste 20 de ani în care am locuit acolo, ei au ajuns să ne fie ca o familie, trăind alături de ei evenimente ale vieţii de zi cu zi: boli, moarte, naşteri, focuri de pădure, inundaţii, grădinărit. Sprijin reciproc la bine şi la rău. Una dintre familii avea opt copii şi petreceam cu ei multe ore – îi supravegheam, ne jucam, învăţam despre câinii lor de vânătoare şi despre cai. Într-o zi, mama şi soţia casei mi-a spus că soţul o acuzase că vorbeşte „orăşenit”. Pentru că ea era fată de la ţară, el considera că nu trebuie să folosească cuvinte ce nu făceau parte din vocabularul lor.
Pe de altă parte, noi am învăţat expresia „a-ţi depăşi condiţia”, însemnând că cineva a reuşit să atingă sau a dobândit un statut mai presus de moştenirea mai săracă. Clase mai multe de şcoală, un venit mai mare sau o casă mai bună erau semne că cineva îşi depăşise condiţia. Câştigase ceva sau îşi îmbunătăţise condiţiile anterioare.
Dar tu şi cu mine? Noi ne depăşim condiţia? Ne-am legat atât de puternic de Hristos încât ne comportăm mai asemănător cu El decât înainte? Cel mai preţios gând al nostru este gândul îndreptat spre El? îndrăgim Cuvântul Său? Când ne vor auzi povestea vieţii, vor spune oamenii că ne-am depăşit condiţia spirituală? Doar Isus ne poate ridica; doar Isus ne poate lua viaţa distrusă şi să îi imprime un parcurs ascendent spre cer. Suntem cu toţii născuţi păcătoşi; cu toţii avem nevoie de îmbunătăţiri la viaţa noastră veche. Deci este o veste nemaipomenită că putem cu toţii să ne depăşim condiţia cu ajutorul lui Isus Hristos.
Valerie Hamei Morikone