Depășește-ți condiția!

Devoțional zilnic

Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. – Filipeni 4:13

Pentru o bună perioadă am locuit într-o vale din sudul statului Virginia de Vest. Era o cultură diferită acolo; am avut nevoie de timp să mă obişnuiesc cu dialectul şi cu sensul din spatele cuvintelor. „Stai la cină!” nu însemna întotdeauna că erai invitat să mănânci cina împreună cu persoana la care erai în vizită, ci era doar o modalitate politicoasă de a ţi se spune că era timpul să pleci, ca gazdele să stea la cină. Erau cuvinte diferite pentru pungile maro de hârtie sau pentru dulap. Mie şi familiei mele ne făcea plăcere să aflăm cât mai multe despre aceşti oameni simpatici.

În vârful dealului locuiau nişte oameni care erau rude între ei. Aceşti vecini ne-au privit la început cu scepticism, deşi întotdeauna erau prietenoşi. De-a lungul celor peste 20 de ani în care am locuit acolo, ei au ajuns să ne fie ca o familie, trăind alături de ei evenimente ale vieţii de zi cu zi: boli, moarte, naşteri, focuri de pădure, inundaţii, grădinărit. Sprijin reciproc la bine şi la rău. Una dintre familii avea opt copii şi petreceam cu ei multe ore – îi supravegheam, ne jucam, învăţam despre câinii lor de vânătoare şi despre cai. Într-o zi, mama şi soţia casei mi-a spus că soţul o acuzase că vorbeşte „orăşenit”. Pentru că ea era fată de la ţară, el considera că nu trebuie să folosească cuvinte ce nu făceau parte din vocabularul lor.

Pe de altă parte, noi am învăţat expresia „a-ţi depăşi condiţia”, însemnând că cineva a reuşit să atingă sau a dobândit un statut mai presus de moştenirea mai săracă. Clase mai multe de şcoală, un venit mai mare sau o casă mai bună erau semne că cineva îşi depăşise condiţia. Câştigase ceva sau îşi îmbunătăţise condiţiile anterioare.

Dar tu şi cu mine? Noi ne depăşim condiţia? Ne-am legat atât de puternic de Hristos încât ne comportăm mai asemănător cu El decât înainte? Cel mai preţios gând al nostru este gândul îndreptat spre El? îndrăgim Cuvântul Său? Când ne vor auzi povestea vieţii, vor spune oamenii că ne-am depăşit condiţia spirituală? Doar Isus ne poate ridica; doar Isus ne poate lua viaţa distrusă şi să îi imprime un parcurs ascendent spre cer. Suntem cu toţii născuţi păcătoşi; cu toţii avem nevoie de îmbunătăţiri la viaţa noastră veche. Deci este o veste nemaipomenită că putem cu toţii să ne depăşim condiţia cu ajutorul lui Isus Hristos.

Valerie Hamei Morikone

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit