Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. (Ioan 14:9)
Faptul că oamenii erau mai interesați de învățăturile lui Hristos decât de discuțiile seci și monotone ale învățătorilor iudei i-a scos din minți pe cărturari și farisei. Acești învățători vorbeau cu nestatornicie, interpretând Scripturile ca însemnând acum un lucru și puțin mai încolo, alt lucru. Aceasta făcea ca poporul să fie în mare confuzie. Însă, când Îl ascultau pe Domnul Isus, inimile lor se încălzeau și erau mângâiați. El Îl prezenta pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor, nu ca pe un judecător răzbunător. El i-a atras pe toți, mari și mici, bogați și săraci, să-L vadă pe Dumnezeu în adevăratul Său caracter, învățându-i pe toți să-L cheme folosind apelativul acesta scump „Tatăl nostru”.
Prin fapte de iubire și de milă, Domnul Hristos a înlăturat vechile tradiții și poruncile făcute de oameni și a prezentat iubirea Tatălui în deplinătatea sa inepuizabilă. Glasul Său calm, sincer, melodios cădea ca un balsam pe spiritul rănit. El descoperea imaginea lui Dumnezeu reflectată în Sine Însuși. El prezenta ascultătorilor Săi adevărurile din profeții, separându-le de interpretările obscure ale cărturarilor și fariseilor. A răspândit pe oriunde trecea boabele prețioase ale cerului.
Hotărâți să audă ce spune Isus ucenicilor Săi, cărturarii și fariseii au trimis spioni pe urmele Sale. Aceste iscoade au notat cuvintele Sale și le-au raportat autorităților iudaice, care, atunci când le-au auzit, aproape că s-au situat de partea lor prin aceeași furie turbată pe care o considerau zel pentru Dumnezeu.
De îndată ce membrii sinedriului s-au sfătuit, cei care susțineau că acest om trebuie oprit imediat nu erau orice fel de oameni sau din cei cu prejudecăți puternice. (…)
Ei au văzut că influența lui Hristos asupra oamenilor devenea mult mai mare decât a lor. Doreau foarte mult să-L zdrobească pentru că îndrăznise să facă fără efect tradițiile lor, însă se temeau să acționeze deschis din cauza poporului. Ei gândeau că, dacă vor acționa în secret, urmărindu-I cuvintele și faptele, vor găsi curând acuzații suficiente împotriva Lui astfel încât să-L poată judeca pentru viața Sa.
Domnul Hristos dăduse lumină conducătorilor lui Israel, astfel că ei nu aveau scuză. Nu rămăsese nimic nefăcut din ceea ce s-ar fi putut face pentru a-i convinge că se află pe un drum greșit. – Review and Herald, 5 martie 1901