Despărțirea de lume

Devoțional zilnic

Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic. (2 Corinteni 6:18)

Mi s-a poruncit să atrag atenția poporului nostru asupra instrucțiunilor date de Domnul lui Israel cu privire la importanța separării de lume.

Sub domnia lui David, poporul Israel a câștigat tărie și integritate prin ascultare de Legea lui Dumnezeu. Însă regii care au urmat au căutat să se înalțe pe sine.

Dumnezeu i-a suportat mult timp, chemându-i adesea la pocăință. Însă ei au refuzat să asculte și, în cele din urmă, Dumnezeu a rostit judecata, arătându-le cât sunt de slabi fără El. El a văzut cât erau de hotărâți să meargă pe propria lor cale și i-a dat în mâinile dușmanilor lor.

Alianțele pe care israeliții le-au făcut cu vecinii lor păgâni i-au făcut să-și piardă identitatea de popor deosebit al lui Dumnezeu. Au fost din ce în ce mai mult influențați de practicile rele ale acelora cu care făcuseră alianțe interzise. Legăturile lor cu cei lumești i-au făcut să-și piardă dragostea dintâi și zelul pentru slujirea lui Dumnezeu. S-au vândut pe sine pentru avantaje și câștig, și aceasta le-a adus dezamăgire și a cauzat pierderea multor suflete.

Experiența lui Israel va fi experiența tuturor acelora care se îndreaptă către lume pentru putere, îndepărtându-se de viul Dumnezeu. Cei care renunță la Cel Atotputernic, sursa oricărei puteri, și se asociază cu cei lumești, ajungând să fie dependenți de aceștia, ajung slabi în ce privește tăria morală, așa cum sunt și cei în care și-au pus încrederea.

Dumnezeu îi roagă fierbinte și le dă asigurări acelora care fac greșeli. El caută să le arate greșeala făcută și îi conduce la pocăință. Însă, dacă ei refuză să-și umilească inimile înaintea Lui, El trebuie să pronunțe asupra lor o judecată. Nimic din ceea ce seamănă a apropiere de Dumnezeu, nicio declarare a legăturii cu El nu va fi acceptată din partea acelora care persistă în a-L dezonora prin bizuirea pe brațul puterii lumești.

Astăzi, cuvântul lui Dumnezeu pentru poporul Său este: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei… Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice.”

Poporul lui Dumnezeu trebuie să se distingă ca popor care Îi slujește Lui pe deplin, cu toată inima, neasumându-și nicio onoare pentru sine și fiind conștient că s-au legat printr-un legământ solemn să-I slujească Domnului, și numai Lui. – Review and Herald, 4 august 1904

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit