Despre iubirea Lui

Devoțional zilnice 1 ianuarie 2019

Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Deuteronom 6:5)

 
A iubi pare cel mai simplu lucru, pentru că auzim cuvântul iubire de multe ori pe zi. Iubim persoane, iubim lucruri, iubim poziții în societate, iubim realizări artistice și așa mai departe. A iubi înseamnă ceva diferit pentru fiecare om. Noi oamenii iubim dar în mod limitat și determinați de anumite condiții: ne iubim părinții dacă sunt înțelegători; îi iubim pe colegii și prietenii noștri dacă ne ajută; îi iubim pe partenerii noștri de viață dacă ne iubesc și ei la rândul lor. Spre deosebire de noi, Dumnezeu ne iubește necondiționat, indiferent de iubirea noastră. ”El ne-a iubit încă din momentul când noi Îi eram dușmani”. Atât de mult ne-a iubit încât Și-a dat viața pentru noi. Dacă noi îi iubim pe ceilalți în mod limitat, El ne poate iubi cu ”o iubire veșnică”. Deși nu suntem atotputernici Îl putem iubi și noi în totalitate, fără să Îl așezăm pe El alături de alte lucruri îndrăgite. Dacă simțim că puterea noastră de a iubi este mică, Îl putem ruga pe Dumnezeu să ne ajute, iar El va face acest lucru. În concluzie: iubirea este un act care ține de voința noastră; dacă alegem să Îl iubim, El va putea să ne ajute și vom iubi cu toată inima noastră.
 

Daniel Chirileanu

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro