În Luca 18: 8 Isus pune o întrebare vitală: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El [cu adevărat] credință pe pământ?” (subliniat).
De ce este această întrebare atât de importantă?
În cartea Tragedia Veacurilor citim: „Timpul de încercare și de groază din fața noastră va cere o credință care să suporte oboseala, amânarea și foamea — o credință care nu va slăbi, chiar dacă va fi aspru încercată. Tuturor le este oferit timpul de har pentru a se pregăti pentru vremea aceea. Iacov a biruit pentru că a fost stăruitor și hotărât. Biruința lui este o dovadă a puterii rugăciunii stăruitoare. Toți aceia care se vor prinde de făgăduințele lui Dumnezeu așa cum a făcut el și vor fi sinceri și stăruitori așa cum a fost el vor reuși asemenea lui. Aceia care nu sunt gata să se lepede de sine, să se lupte înaintea lui Dumnezeu, să se roage mult și stăruitor pentru binecuvântarea Sa nu o vor primi. A te lupta cu Dumnezeu — cât de puțini știu ce înseamnă lucrul acesta! Cât de puțini sunt aceia care și-au înălțat sufletul către Dumnezeu cu o dorință atât de puternică, până când toată puterea a ajuns la limită. Când valurile disperării, pe care nici o limbă nu o poate exprima, se revarsă peste cel care se roagă, cât de puțini se prind cu credință statornică de făgăduințele lui Dumnezeu!”( p. 621).
Știind că ne așteaptă o perioadă de dificultăți și probleme mai mari, cum ne pregătim? Cum dezvoltăm o credință neclintită care va da mărturie pentru El și nu va renunța la făgăduințele Sale?
În primul rând, pe măsură ce reflectăm la marea noastră nevoie, să ne aruncăm o privire asupra a ceea ce este adevărata credință apelând la Evrei, capitolul 11. Probabil că am citit acest capitol al credinței de multe ori, dar să-l citim din nou împreună.
[Citește întregul capitol din Evrei 11.]
După cum ne amintește acest capitol puternic, credința înseamnă să ai încredere în Dumnezeu chiar și atunci când nu vedem și/sau nu înțelegem ce face El. Este încredere în El în durere, foc și lipsa dovezilor materiale.
Credința este cu adevărat, așa cum ne spune Biblia: „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”(Evrei 11: 1).
Matei 8: 5-13 ne amintește, de asemenea, ce este credința adevărată, curată, reală. Aici citim despre sutașul care a venit la Hristos în căutarea vindecării pentru slujitorul său. Isus a răspuns: „Voi veni la tine acasă și-l voi vindeca.” Majoritatea ar fi fost încântați de această ofertă, dar centurionul a răspuns: „O Doamne, nu sunt demn ca tu să vii sub acoperișul meu. Spune doar un cuvânt iar slujitorul meu va fi vindecat ”(Matei 8: 8, parafrazat, subliniat).
Pentru a crede acestui păgân îi era suficient Cuvântul lui Hristos! Era o credință pe care nici Israel nu o arătase. Asta este ceea ce a minunat pe Hristos. Israel avea Scripturile Vechiului Testament; îl știau pe de rost. Ei se lăudau că sunt „poporul cărții”, poporul lui Dumnezeu. Ei citeau Cuvântul lui Dumnezeu, predicau și învățau pe alții, dar ei nu L-au crezut. Cu toate acestea, acest sutaș credea că exista putere chiar și în Cuvântul vorbit și, ca urmare, Hristos l-a vindecat pe robul omului chiar în ceasul acela.
De acest fel de credință avem nevoie astăzi – o credință care se poate baza doar pe Cuvântul lui Dumnezeu!
Din păcate ni se spune: „Mulți nu au virtutea unei credințe vii. Ei cred că au credință, dar este doar gândul sau acțiunea unui moment ”(Christ Triumphant, p. 54).
Dacă simți că credința ta este slabă, nu dispera! Dumnezeu ne-a dat exact ceea ce avem nevoie pentru creșterea credinței la fel ca bărbaților și femeilor din vremurile biblice. Romani 10:17 ne spune: ”Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
În timpul nostru de rugăciune ne vom concentra pe a ruga pe Dumnezeu să ne crească credința. Ne vom ruga ca El să ne facă cu adevărat puternici prin încercări, să stăm numai și numai pe Cuvântul clar al lui Dumnezeu.
În timp ce trăim vremuri neliniștitoare și este ușor să ne îngrijorăm și să ne temem de viitor, trebuie să ne amintim că Dumnezeu ne permite să trecem prin încercări pentru a ne clădi și a ne pregăti. În Psalm 119: 71, 75, citim: „Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale… Știu, Doamne, că judecățile Tale sunt drepte: din credincioșie m-ai smerit.”
L.B. Cowman, autoarea minunatelor devoționale Pâraie în deșert, scrie: ”În viețile tuturor marilor personaje biblice, Dumnezeu a lucrat astfel. Avraam, Moise și Ilie nu erau mari la început, dar au crescut prin disciplina credinței lor și numai așa au fost potriviți pentru pozițiile în care îi chemase Dumnezeu. De exemplu, în cazul lui Iosif pe care Domnul îl pregătea pentru tron în Egipt, citim în Psalmi: ‘Cuvântul Domnului l-a încercat.’ Nu viața în închisoare, cu paturile tari sau mâncarea săracă, l-a încercat, ci cuvântul pe care Dumnezeu îl rostise în inima sa în primii ani despre înălțarea și onoarea care erau mai mari decât trebuiau să primească frații săi; acest gând a fost mereu în mintea lui, când fiecare pas din cariera lui a făcut să pară din ce în ce mai imposibil de îndeplinit, până când se afla acolo închis și total nevinovat, în timp ce alții care au fost probabil închiși pentru că meritau, au fost eliberați și a fost lăsat să lâncezească singur. Acestea au fost orele care i-au încercat sufletul, dar au fost ore de creștere și dezvoltare spirituală, încât „când a venit cuvântul” (cuvântul eliberării), l-a găsit potrivit pentru sarcina delicată de a avea de-a face cu frații săi îndărătnici, cu dragoste și răbdare depășită doar de Dumnezeu însuși.” (Mrs. Charles E. Cowman, Streams in the Desert, May 12, available at https://www.crosswalk.com/devotionals/desert/streams-in-the-desert-may12th.html).
Ea continuă: „Nici o persecuție nu încearcă așa de mult ca astfel de experiențe. Când Dumnezeu a vorbit despre scopul Său de a face ceva și totuși zilele continuă și El nu o face, asta este cu adevărat greu; dar este o disciplină a credinței care ne va aduce într-o cunoaștere a lui Dumnezeu care altfel ar fi fost imposibilă ”(ibid.).
Vom încheia acest devoțional cu o însemnare a regretatului David Wilkerson. Wilkerson, autorul celebrei cărți The Cross and the Switchblade, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții pe străzile din New York City ajutând pe cei fără adăpost și pe cei dependenți de droguri. Ca rezultat al slujirii și pasiunii sale pentru Hristos, mii au fost eliberați din întuneric.
Pe 27 aprilie 2011, a scris o simplă însemnare pe blogul său, așa cum o făcea în majoritatea zilelor. Dar această zi a fost diferită. La scurt timp după ce și-a scris gândurile, a plecat în oraș pentru cumpărături și a murit într-un tragic accident de mașină. Mii au venit să aducă omagiu memoriei sale.
Având în vedere viața pe care a trăit-o și moartea sa bruscă și inexplicabilă, ultima sa însemnare pe blog are o deosebită profunzime și este încă relevantă pentru noi astăzi:
„A crede atunci când toate mijloacele eșuează este extrem de plăcut lui Dumnezeu și este cel mai satisfăcător lucru. Isus i-a spus lui Toma: „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”(Ioan 20:29).
Fericiți cei care cred când nu există dovezi ale unui răspuns la rugăciune – cine are încredere dincolo de speranță atunci când toate mijloacele au eșuat.
Când ai ajuns la locul deznădejdii – sfârșitul speranței – sfârșitul tuturor mijloacelor. O persoană dragă se confruntă cu moartea și medicii nu dau nicio speranță. Moartea pare inevitabilă. Speranța a dispărut. Minunea pentru care te-ai rugat nu se întâmplă.
Atunci hoardele lui Satan vin să-ți atace mintea cu teamă, mânie, întrebări copleșitoare: „Unde este Dumnezeul tău acum? Te-ai rugat până nu ți-au mai rămas lacrimi. Ai postit. Te-ai bazat pe făgăduințele Cuvântului. Ai avut încredere.”
Gânduri de blasfemie vor fi injectate în mintea ta: ‘Rugăciunea a eșuat. Credința a eșuat. Nu renunța la Dumnezeu – pur și simplu nu mai avea încredere în El. Nu merită! ”
Chiar și chestionarea existenței lui Dumnezeu va fi inoculată în mintea voastră. Acestea au fost metodele lui Satana de secole. Unii dintre cei mai evlavioși bărbați și femei care au trăit vreodată au fost ținta unor astfel de atacuri demonice.
Cei care treceți prin valea umbrei morții, ascultați acest cuvânt: lacrimile vor dăinui prin nopți întunecate, îngrozitoare – și în întunericul acela vei auzi în curând pe Tatăl care șoptește: „Eu sunt cu tine. Nu-ți pot spune chiar acum de ce, dar într-o zi vei înțelege totul. Vei vedea că totul a făcut parte din planul Meu. Nu a fost un accident. Nu a fost un eșec din partea ta. Ține-te bine. Lasă-mă să te îmbrățișez în ceasul tău de durere.”
Dragul meu/draga mea, Dumnezeu nu a eșuat niciodată în a acționa cu bunătate și dragoste. Când toate mijloacele eșuează …iubirea Lui este acolo. Ține-te bine de credința ta. Stai tare în Cuvântul Său. Nu există altă speranță in lumea asta.” (Ultima intrare pe blog de David Wilkerson în ziua în care a murit, 27 aprilie 2011, http://davidwilkersontoday.blogspot.com/2011/04/when-all-means-fail.html.)
Cât de profund vorbit! Ține-te bine de credința ta. Stai tare în Cuvântul Său. Nu există altă speranță in lumea asta!
Acum este timpul să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să dezvoltăm exact o astfel de credință! O credință care nu dă înapoi oricare ar fi furtunile pe care le înfruntă. Să ne rugăm să fim martori plini de strălucire pentru slava Sa.
Melody Mason – Prayer and Fasting Days/Second Quarter 2021
Traducere: Adina Păltineanu
Articolul Devenind puternici prin încercările vieții apare prima dată în Redesteptare si reforma.