Dincolo de cortină

Devoțional zilnic 14 martie 2018

Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei. – Apocalipsa 12:7

James şi Ellen White ţineau întâlniri pentru nou-convertiţi într-o şcoală publică din Lovett’s Grove, Ohio. În după-amiaza duminicii din 14 martie 1858, în acelaşi loc se desfăşura o înmormântare. Când James şi-a încheiat predica lui inspiratoare, Ellen s-a ridicat şi a început să vorbească despre a doua venire a lui Hristos şi de moştenirea glorioasă a sfinţilor. Nu după mult timp a fost luată într-o viziune care a durat două ore. Adunarea a privit cu mare interes până când ea a ieşit din viziune şi ceremonia s-a încheiat. În timp ce unii au dus sicriul la cimitir, alţii au rămas în clădirea şcolii pentru a o asculta pe Ellen cum dă detalii despre ceea ce a ajuns să fie cea mai cuprinzătoare şi semnificativă viziune a marii lupte cosmice şi istorice dintre Hristos şi Satana.

Viziunea a fost publicată mai întâi în Spiritual Gifts, vol. 1 şi apoi ca a treia secţiune din Scrieri timpurii. În contrast cu multe alte religii ale lumii şi alte denominaţiuni creştine care cred în lupta dintre bine şi rău, Ellen White scoate în evidenţă faptul că această luptă a început în ceruri, odată cu acuzaţiile lui Lucifer împotriva caracterului lui Dumnezeu, aşa cum era exprimat în legea Sa morală. După ce i-a amăgit pe Adam şi Eva în Grădina Eden, Satana întotdeauna a încercat să îi ispitească pe oameni să lepede legea lui Dumnezeu şi să cadă în idolatrie şi în încălcarea Sabatului. Fiind în captivitate babiloniană, poporul ales al lui Dumnezeu a trecut de la idolatrie la legalism.

Neputând să împiedice planul de mântuire, Satana le-a poruncit îngerilor săi răi să îi facă pe creştini să creadă că legea morală a lui Dumnezeu a celor Zece Porunci a fost şi ea pironită pe cruce împreună cu Hristos. Dar la vremea sfârşitului, poporul rămăşiţei lui Dumnezeu va „păzi poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apoc. 14:12; cf. 12:17).

Ellen White afirmă că „lumea este ca un teatru; actorii, locuitorii ei,” (Mărturii pentru biserică, vol.8, p. 27). Mintea fiecărui om este cu adevărat un câmp de luptă între bine şi rău (Efes. 6:10-20). În această luptă, timpul este prea solemn pentru a fi irosit şi fiecare moment are consecinţe veşnice. Cum ar fi viaţa ta dacă s-ar limita doar la ziua de astăzi? Nu uita, fiecare zi reprezintă viaţa ta în miniatură!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro