Dincolo de vârf

DEVOTIONAL EXPLO

Ingrediente: anul 1999, tabără, ora 04;00, deșteptare, șir indian, 100 de exploratori, Munții Bucegi.
Pe traseu, cu o regularitate asemenea bătăilor unui ceasornic … un cor de numulțumiți repetând într-una același refren:

– Mai avem mult de mers ? Când luăm pauză ? Nu mai putem ! Vrem în tabără ! …

În sfârșit, după trei ore de mers, am ieșit din pădure. Este soare, cald, nemulțumirile au dispărut ca prin minune, în fața pachețelelor cu mâncare. Vârful Omu se vede la o aruncătură de băț și totuși, undeva, un detaliu, ne atrage atenția.

Creasta Pietrei Craiului se acoperă repede cu nori. Ce facem ? Atacăm vârful sau nu ? Dezbatem, ne rugăm și apoi comunicăm copiilor decizia de a renunța la cucerirea vârfului, din cauza vremii în schimbare.

Corul nemulțumiților își reia „partitura”:

– De ce ? Este soare, cum poate să plouă?! Am urcat atâta drum ca să coborâm!?! …

Tăcuți, am început să coborâm muntele, iar vremea a început să ne confirme temerile: soarele a intrat treptat în nori, din vale au început să se audă tunete , vântul și-a făcut simțită prezența, iar temperatura aerului a scazut.

La 5 minute după sosirea noastră în tabără, a început vijelia urmată de grindină.

Totul era alb, corturi pline cu apă, distruse. Și totuși, eram teferi !

Uneori, mă gândesc și astăzi, ce s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi continuat călătoria !

Ulterior, am citit în presa vremii despre sfârșitul tragic al unor turiști surprinși, pe același munte, în apropierea vârfului pe care și noi l-am fi dorit cucerit în acea zi.

Dumnezeu ne oferise, încă de dimineață, indicii cu privire la vremea din acea zi : n-am avut rouă, iar temperatura a fost neobisnuit de ridicată.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a deschis ochii și am ținut cont de ele, deși eram tineri și dornici de aventură.

Pentru exploratorii din acea tabără a fost o experiență deosebită.

Deși n-am cucerit Vârful Omu, greutățile ne-au unit și împreună am rămas până la sfârșitul taberei. Și totusi, în acea zi am cucerit un vârf mult mai important ! Am fost atât de aproape de Dumnezeu !

Poate că ziua de astăzi ți se pare că este una obișnuită, ca celelalte din trecut.

Și totuși, Dumnezeu a pregătit pentru tine, mai multe indicii cu privire la finalul ei.

Mă rog pentru tine, astăzi, să ai curiozitatea să le descoperi, pentru folosul tău veșnic !

„Fii gata dis-de-dimineață și suie-te de dimineață pe muntele Sinai; să stai înaintea Mea, pe vârful muntelui.” Exodul 3 :2

Ovidiu Pascu, Director Exploratori, Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit