Disciplina – un act de iubire

Devoțional zilnic 23 aprilie 2020

Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte. Proverbele 3:12

Vino cu mine la supermarket! Trecând prin zona cu produse perisabile, o mamă îşi ceartă copilul pentru că a muşcat dintr-un măr. Auzi şoaptele trecătorilor? Continuăm şi ajungem la raionul cu gustări chiar când o copilă dă din picior şi ţipă pentru a primi gustarea ei preferată. Vezi deja încruntăturile dezaprobatoare?

Puţine dintre domeniile parentingului sunt la fel de vulnerabile la judecata altora ca disciplina. Ceea ce un părinte consideră că e corect, altul crede că este aspru – sau prea indulgent. Ce ar trebui să facă părintele?

Regele Solomon, cel mai înţelept om care a trăit vreodată, a comparat disciplinarea parentală cu cea a lui Dumnezeu. Ce putem învăţa din această comparaţie?

Disciplina arată dragoste. Solomon spunea că Dumnezeu disciplinează „pe cine iubeşte” şi un tată îşi disciplinează fiul „pe care-l iubeşte”. O zicală populară exprimă un gând similar: „Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem, dar ne iubeşte mult prea mult ca să ne lase aşa cum suntem.”

Disciplina pune graniţe. La fel cum balustradele ne împiedică să cădem, graniţele lui Dumnezeu ne ţin în siguranţă. În acelaşi mod, graniţele pe care le punem pentru copiii noştri îi ţin în siguranţă şi îi ghidează spre maturitate.

Disciplina corectează. Versiunea New Living Translation a Bibliei în limba engleză redă Proverbele 3:12 astfel: „Domnul îi corectează pe cei pe care îi iubeşte.” Dacă unul dintre copiii noştri se apropie de una dintre limitele de siguranţă, dragostea ne determină să acţionăm corectând acel comportament şi să explicăm standardele lui Dumnezeu.

Disciplina încurajează maturitatea. Oricât de distant poate părea acum viitorul, copiii noştri vor deveni într-o zi adulţi independenţi, responsabili pentru propriile decizii. Le va fi cu atât mai bine, dacă au învăţat ce înseamnă limitele sănătoase mai degrabă de la un părinte iubitor decât din greşeli costisitoare în viaţa de adult!

Deşi disciplina variază de la o familie la alta şi de la un copil la altul, dragostea pentru copiii noştri ar trebui să ne determine să punem graniţe sănătoase şi plăcute lui Dumnezeu şi să le oferim copiilor o corecţie fermă şi iubitoare.

Tată ceresc, Îţi mulţumesc că mă iubeşti atât de mult încât mă corectezi atunci când mă abat de la căile Tale! Îţi cer înţelepciune pentru a-mi disciplina copilul pe care îl iubesc.

Cheryl Faith Tarr

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro