Discriminare religioasă

Devoțional zilnic 8 aprilie 2018

Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi, trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. – 2 Corinteni 4:8-10

„Discriminare” este un cuvânt uşor de pronunţat, dar foarte greu de suportat în viaţa de zi cu zi. Poate însemna să fii lăsat pe dinafară sau să te simţi nedorit, fiind evident că absenţa ta ar fi mai de dorit decât prezenţa ta. În cazuri extreme, poate chiar simţi că moartea ar fi mai de dorit decât viaţa. Oricare ar fi cazul, discriminarea întotdeauna distruge chiar miezul demnităţii umane.

Societatea Internaţională a Drepturilor Omului (ISHR) este o entitate seculară fondată în data de 8 aprilie 1972, la Frankfurt pe Main, Germania, pentru apărarea drepturilor omului (Gesellschaft für Menschenrech-te). Zece ani mai târziu (1982), a căpătat statut internaţional şi acum se concentrează pe libertatea religioasă şi libertatea de exprimare în presă.

În 2009, ISHR estima că 80 de procente din toate actele de discriminare religioasă din lume sunt împotriva creştinilor. O altă estimare indică faptul că 20 de creştini sunt ucişi în fiecare zi pentru credinţa lor.

Massimo Introvigne, director la Center for Studies on New Religions (CESNUR), spunea că, dacă regimurile comuniste atee au fost cei mai mari persecutori ai creştinilor în secolul al XX-lea, ultrafundamentalismul islamic le-a luat locul în secolul al XXI-lea. Un creştin irakian anonim spunea: „Atacurile asupra creştinilor continuă şi lumea rămâne tăcută. Parcă am fi fost înghiţiţi de noapte.” John L. Allen Jr., autor al The Global War on Christians (2016), priveşte persecuţia globală a celor care frecventează biserica ca „o catastrofă neraportată a timpului nostru”.

După ce citim astfel de rapoarte, avem tendinţa să îi urâm şi să îi discriminăm pe discriminatori şi persecutori. Dar discriminarea nu poate fi biruită prin discriminare, căci astfel răul creşte; doar dragostea o poate birui. Chiar şi aşa, ar trebui să ne rugăm pentru toţi cei care suferă pentru credinţa lor în întreaga lume şi să facem tot ce ne stă în putinţă să suprimăm această practică în toate formele sale, începând cu noi înşine. Să îi iubeşti pe toţi şi să nu crezi că ceilalţi sunt mai puţin oameni dacă nu au aceeaşi credinţă ca tine.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro