Distracțiile

Devoțional zilnic

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. – Filipeni 4:8

Astăzi este Ziua Mondială a Teatrului. Ea a fost instituită în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru (ITI) şi de atunci până astăzi a fost sărbătorită pe 27 martie. În mesajul său inaugural la sărbătoarea din 1962, Jean Cocteau sugera că teatrul dă naştere la un paradox, şi anume, odată cu trecerea timpului, istoria este deformată şi astfel se întemeiază mitologia. În viziunea lui, un bun dramaturg ar trebui să genereze „un hipnotism colectiv” asupra unei audienţe cu „o credulitate asemănătoare cu a copilului”. Deşi această sărbătoare încearcă să scoată în evidenţă valoarea şi importanţa artei teatrale, noi, ca creştini, ar trebui să medităm la spectrul vast de distracţii şi recreaţie.

Mulţi oameni percep religia doar ca pe o activitate spirituală frumoasă, limitată la timpul petrecut săptămânal în clădirea bisericii. Dar pentru creştinii adevăraţi, religia este un angajament necondiţionat şi continuu faţă de Hristos, care nu poate fi restricţionat la un timp şi loc anume. Dacă avem „gândul lui Hristos” (1 Cor. 2:16), atunci nu vom merge niciodată în niciun loc vulgar pe care Hristos nu îl aprobă sau să ne expunem la orice l-ar alunga pe Hristos din mintea noastră. Din contră, noi ne vom umple mintea continuu cu orice este adevărat, vrednic de cinste, drept, curat, vrednic de iubit şi de primit (Fil. 4:8). Nu vom pune nimic rău înaintea ochilor noştri şi celui care spune minciuni nu i se va permite să stea în prezenţa noastră (Ps. 101:3,7).

Ca fiinţe umane (şi nu roboţi), ocazional avem nevoie să lăsăm deoparte activităţile noastre obişnuite şi obositoare şi să petrecem timp relaxându-ne şi recreându-ne. Chiar şi Hristos Şi-a invitat ucenicii: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31).

Dar există un contrast semnificativ între amuzamentele lumeşti excitante şi recreerea creştină reînviorătoare. În cartea lui Ellen G. White, Căminul adventist, găsim principii şi instrucţiuni folositoare cu privire la acest subiect, paginile 491–530.

Pavel ne sfătuieşte „să facem totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:31). Gândeşte-te astăzi cum îţi petreci timpul liber şi cum ai putea să faci ca acest timp să fie mai aproape de idealul lui Dumnezeu pentru viaţa ta.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit