Doamne, mă predau

Devoțional zilnic 31 martie 2019

Să ne uităm ţintă … la Isus, care, pentru bucuria care-l era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. – Evrei 12:2

Fără îndoială că şi tu cunoşti povestea leprosului Naaman, căpetenia oştirii siriene. O fetiţă evreică, sclavă, l-a sfătuit, prin soţia lui, să îl caute pe prorocul Elisei pentru a se vindeca de lepră. Naaman a pornit în căutarea prorocului, sperând să fie martorul unei minuni. În schimb, prorocul, prin slujitorul său, i-a spus lui Naaman să meargă la râul Iordan şi să se spele de şapte ori.

„Cum! Râul Iordan?” l-a întrebat Naaman. „Nici măcar nu este un râu frumos! A fost suficient de neplăcut faptul că prorocul nu a venit să mă vadă. Acum îmi spune mie – Naaman, căpetenia oştirii împăratului – să merg şi să mă spăl în râul Iordan?” Gata să plece ca fulgerul, mânios şi probabil convins că prorocul era doar un şarlatan, Naaman a fost oprit de slujitorii lui, care l-au convins să facă ce îi spusese omul lui Dumnezeu. Aşa că Naaman a cedat rugăminţilor, s-a scăldat de şapte ori în apă şi a fost vindecat de lepră (2 împăraţi 5:14).

Dacă Naaman nu ar fi renunţat la mândria lui şi nu ar fi ascultat de sfaturile prorocului, ar fi rămas lepros toată viaţa. Nu ar fi putut să dea mărturie că nu există alt dumnezeu decât Dumnezeul israeliţilor (versetul 15).

Ce lecţie pentru noi! Dacă nu ne supunem procesului de smerire pe care Dumnezeu îl aduce în viaţa noastră – printr-un vecin mai neprietenos, o boală care ne ţine la pat (sau să şchiopătăm, aşa cum fac eu acum), un obicei la care îţi pare imposibil să renunţi, probleme în căsnicie sau un copil mai dificil — şi noi poate vom pierde unele biruinţe pe care Dumnezeu vrea să le aducă în viaţa noastră. Vom pierde ocazia de a da mărturie că Dumnezeu poate să ne mântuiască, să ne elibereze şi să ne vindece.

Exemplul nostru suprem este Isus. Mai întâi supunerea, apoi o viaţă nouă. Isus a îndurat umilinţa crucii pentru ca noi să putem îndura încercările vieţii de zi cu zi, care ne ajută să ne şlefuim marginile colţuroase. Predarea este un ingredient esenţial în acest proces. Poate ţi se pare dureros să te predai acum, poate eşti confuz şi vrei să strigi: „Opreşte-te!” Dar îţi promit că la sfârşit vei putea da mărturie că Dumnezeu mântuieste, eliberează si vindecă.

După predare, vine învierea la o viaţă nouă şi o mărturie puternică.


Greta Michelle Joachim-Fox-Dyett

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro