Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara. – 2 Cronici 7:14
Dumnezeu doreşte ca membrii tuturor familiilor să se iubească, să se înveţe unii pe alţii şi să aibă grijă unii de alţii. El ne-a dat familia deoarece nu doreşte să fim singuri. De fapt, Dumnezeu este Tatăl nostru şi temelia familiilor iubitoare, care colaborează şi care manifestă dragoste şi iertare. Planul lui Dumnezeu pentru familii este ca acestea să fie o binecuvântare pentru ceilalţi şi pentru cei care le alcătuiesc.
Mă doare când îi aud pe unii că sunt îngrijoraţi că familia lor nu petrece timp cu ei şi nu au simţământul acela de apartenenţă. Ellen G. White scrie: „Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai duioasă şi cea mai sfântă dintre toate legăturile de pe pământ. A fost concepută spre a fi o binecuvântare pentru omenire” (The Ministry of Health and Healing, p. 201).
Când, din cauza răzvrătirii lui, a fost aruncat din cer pe pământ, Satana a atacat prima dată familia. El şi acum face tot ce îi stă în putere pentru a-i distrage pe copiii noştri din sânul familiei şi de la relaţia cu Dumnezeu. Pentru membrii familiei, nimic nu ar trebui să fie mai valoros decât copiii şi sufletele lor. Dumnezeu ne-a dat următoarea făgăduinţă: „învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va imbătrâni, nu se va abate de la ea” (Proverbele 22:6).
Când eram mică, obişnuiam să vizionez un program TV săptămânal despre familie. Ce îmi plăcea cel mai mult la emisiunea „Father Knows Best” (Tata ştie cel mai bine, n.tr.) era că membrii familiei făceau totul împreună: mâncau împreună, îşi rezolvau problemele împreună, se susţineau unii pe alţii în activităţi şi, de asemenea, mergeau împreună la biserică. Aveau şi ei problemele lor, dar au învăţat să le rezolve fără să zăbovească prea mult asupra lor. Nici părinţii, nici cei trei copii nu erau prea orgolioşi pentru a-şi cere iertare, dacă se întâmpla să supere pe careva. Din nefericire, mulţi din familiile reale nu iartă relele celorlalţi, nu rezolvă problemele sau nu le uită.
Recent, am văzut intr-un restaurant un tată tânăr cu trei copilaşi. Se ţineau de mână şi se rugau pentru mâncare. Nu a fost o simplă rugăciune de mulţumire, ci a fost o rugăciune lungă. Acest lucru m-a impresionat atât de mult, încât am mers la ei şi l-am lăudat pe tată, l-am încurajat să continue să îi înveţe pe copii despre Domnul. Vă încurajez pe toţi să transformaţi fiecare moment petrecut cu membrii familiei în amintiri frumoase, care să dăinuie pentru veşnicie!
Camilla E. Cassell