Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. – Proverbele 12:25
Te-ai simţit şi tu cu totul neputincioasă, la fel ca mine, atunci când o prietenă trecea prin suferinţă? Din fericire, parteneriatul cu Dumnezeu ne aduce mângâiere prin convingerea că El poate face pentru prietenii noştri ceea ce noi nu putem. Totuşi, aproape întotdeauna există cel puţin un lucru pe care şi noi îl putem face:
• Să ne rugăm pentru şi împreună cu acea prietenă.
• Să o ascultăm cu răbdare.
• Să o întrebăm: „Aş putea să te ajut cu ceva?”
• Să ne oferim să facem ceea ce credem că i-ar fi util.
Cu toţii avem nevoie de prieteni cu care să împărtăşim bucuriile şi care să ne ajute la greu. O prietenă mi-a spus o experienţă de-a altei prietene, pe care o vom numi Paula (nu este numele ei real), pe care o întâlnise în adolescenţă. Recent, Paula, orfană de la o vârstă fragedă, i-a făcut următoarea mărturisire: „Chiar mă gândisem mult la ideea suicidului în ziua când ne-am întâlnit. Mi se părea că nu mă pot integra şi mă simţeam singură. Totul mergea pe dos. Mi-a fost foarte greu să cresc fără părinţi. Nu mă simţeam deloc dorită în casa în care locuiam. Dar, pentru că tu ai fost prietenoasă şi te-ai oferit să mă ajuţi la algebră, speranţa a reînviat în inima mea. Nu pot explica în cuvinte, dar, pentru prima dată, am simţit că îi păsa cuiva de mine.”
Deoarece credea că prietena noastră comună ar putea-o considera prea instabilă emoţional ca să mai fie prietene, Paula a aşteptat câţiva ani până i-a povestit prietenei noastre despre acea zi întunecată care se luminase. Acum, amândouă fund la o vârstă adultă (prietena mea a devenit consilier profesionist şi prietena ei, profesoară de matematică), Paula a simţit că era timpul potrivit. Prietena mea nu a ştiut că Paula se simţise atât de descurajată şi aproape complet distrusă cu ani în urmă. Totuşi, oferta ei prietenoasă de a o ajuta pe Paula a contat, a salvat o viaţă. Prietena mea ştia doar că Paulei îi era foarte greu la şcoală. Astfel că s-a oferit să o ajute.
„O viaţă salvată”, a spus aproape şoptit prietena mea. „Dumnezeu a permis ca eu să salvez o viaţă – şi am descoperit că a-ţi face prieteni este o lucrare foarte binecuvântată. A fost o încurajare pentru mine, inclusiv din punct de vedere profesional.” Această experienţă mi-a spus din nou cât de important este să fim prietenoşi. Indiferent de vârstă, sunt oameni care vin în viaţa noastră şi cărora le putem fi prieteni, dându-le o mână de ajutor. Ba, mai mult, experienţa aceasta m-a făcut să înalţ o rugăciune: Doamne, ajută-mă să îmi dau seama cine este descurajat şi să-i fiu prietenă!
Betty Kossick