Doeg Edomitul

Devoțional zilnice 2 mai 2018

Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? (Psalmii 52:1)

Cu aceste cuvinte pecetluiește David imaginea unui personaj meteoric, rămas în galeria portretelor biblice ca un simbol al obedienței interesate și fără nicio urmă de moralitate.

Altminteri, acest descendent al lui Esau ar părea, la prima vedere, un om de vază, care își depășește condiția devenind, dintr-un posibil prizonier de război (1 Samuel 14:47), un slujbașînsemnat al împăratului și practicant al religiei ebraice (21:7).

Chiar și pornirea de a-l înștiința pe Saul despre întâlnirea fugarului David cu marele-preot Ahimelec, la Nob (22:9), ar putea fi interpretată mai curând ca un gest de firească loialitate față de noul său stăpân, decât ca o simplă pâră.

Comportamentul său ulterior spulberă însă orice urmă de onorabilitate, uciderea fără scrupule a celor optzeci şi cinci de preoți (cap. 22:18) arătând că adoptarea religiei israelite nu era decât un simplu mijloc de parvenire.

În realitate, Doeg era „îndemnat de ambiţie şi lăcomie şi plin de mânie împotriva preotului care-l mustrase pentru păcatele sale”. El „a povestit despre vizita lui David la Ahimelec, înfăţişând lucrurile într-o aşa lumină, încât furia lui Saul împotriva omului lui Dumnezeu a fost aprinsă. Cuvintele acestei limbi răutăcioase, care arunca foc, au trezit cele mai rele sentimente în inima lui Saul.” (Patriarhi și profeți, p. 659)

Mai mult, ignorând avertismentul gărzilor imperiale, care n-au cutezat să ridice mâna împotriva slujitorilor Domnului, Doeg săvârșește un adevărat genocid, „nesocotind chiar sacrele veşminte ale lui Ahimelec, ca şi pe acelea ale celorlalţi preoţi.” (Comentariul biblic AZȘ)

Acțiunea criminală a lui Doeg nu poate fi legitimată de porunca lui Saul, a cărui nebunie „l-a făcut în stare să săvârşească o faptă fără asemănare, prin barbaria ei, în istoria iudaică” (Ibidem), după cum nici ordinele superiorilor ierarhici n-au putut justifica, în fața Tribunalului de la Nürnberg, atrocitățile săvârșite de naziști.

Indiferent de circumstanțe și de interese, îndemnul lui Iosua își păstrează peste veacuri actualitatea: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi” (Iosua 24:15).

Dan Constantinescu, profesor universitar, Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro