Doi bravi tineri îi pun pe fugă pe filisteni

Devoțional zilnice 21 iulie 2018

Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” (1 Samuel 14:6)

Domnul a văzut în Ionatan, fiul lui Saul, un om de o integritate pură – unul pe care Şi-l putea apropia şi a cărui inimă o putea mişca. (…)

Aceşti doi oameni au dovedit că acţionau sub influenţa şi la porunca unui general care era mai mult decât un om. În aparenţă, iniţiativa lor era nechibzuită şi contrară tuturor regulilor militare. Dar acţiunea lui Ionatan nu a fost făcută din nechibzuinţă omenească. El nu s-a bazat pe ce puteau face el şi cel care îi purta armele; el a fost instrumentul folosit de Dumnezeu în favoarea poporului Său, Israel. Cei doi şi-au făcut planurile şi şi-au aşezat cauza în mâinile lui Dumnezeu. Dacă militarii filisteni aveau să-i cheme, atunci aveau să se ducă. Dacă aveau să le spună: „Suiţi-vă la noi”, aveau să se suie. (…) Ionatan şi cel ce-i purta armele îi ceruseră lui Dumnezeu un semn; şi chemarea a venit, semnul a fost dat. Aceşti doi oameni şi-au pus speranţa în Dumnezeu şi au mers înainte. Calea nu era deloc uşoară pentru aceşti bravi întreprinzători. Le stătea înaintea un suiş greu până în vârf. (…)

Filistenilor le-ar fi fost uşor să-i ucidă pe aceşti doi oameni viteji şi neînfricaţi, dar nu le-a trecut prin minte că doi oameni singuri ar putea veni cu intenţii ostile. Priveau de sus la ei miraţi, prea surprinşi ca să înţeleagă care putea fi obiectivul lor. l-au luat drept dezertori şi le-au îngăduit să se suie la ei fără să le facă vreun rău. „Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui” (1 Samuel 14:13). (…)

Această acţiune îndrăzneaţă a produs panică în toată tabăra. Trupurile moarte a douăzeci de oameni zăceau pe jos şi duşmanului i s-a părut că vedea sute de oameni pregătiţi pentru război. Armatele cerului le-au fost descoperite oştirii inamice a filistenilor. (Youth’s Instructor, 24 noiembrie 1898)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro