Doi îngeri

Devoțional de seară 10 iunie 2019

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale. – Psalmii 91:11

În urmă cu câţiva ani, familia noastră a fost invitată să ia parte la ziua de naştere a unui copil de cinci ani la un complex cu ape termale. La acea vreme, copiii mei aveau şapte, cinci şi doi ani.

Erau foarte mulţi copii care trebuiau supravegheaţi, aşa că am ales să nu înot. În schimb, am stat şi am supravegheat toţi copiii preşcolari care se jucau în piscina pentru copii.

După cum bine ştie orice mamă, copiii mici se pot face nevăzuţi foarte repede. Dar foarte repede. Stăteam şi mă uitam la toţi copiii, care păreau fericiţi să se joace în apă.

Apoi ceva m-a făcut să mă întorc şi să mă uit înspre piscinele mai adânci. Acelea erau piscine în care ajungeau înotătorii adulţi când ieşeau din toboganele mari cu apă.

Atunci l-am zărit pe fiul meu de doi ani. Cumva a reuşit să iasă din piscina copiilor şi acum stătea pe marginea uneia din piscinele în care săreau adulţii.

De acolo a sărit în piscină! Nu îmi venea să cred!

Mi se părea că mă mişcăm cu încetinitorul. Am început să alerg şi să strig: „Scoateţi copilul din piscină!” Dar singurele persoane care mă puteau vedea erau două doamne de pe cealaltă parte a piscinei, care stăteau de vorbă. Deoarece ele erau în apă nu puteau să îl vadă pe băieţelul meu. Tot ce puteau vedea era o femeie nebună care alerga înspre ele şi ţipa! Nu mai era nimeni în jur să mă ajute.

Am simţit că a durat o veşnicie să ajung la piscinele cu tobogan. Cu cât mă apropiam mai mult, vedeam ochii mari ai băieţelului meu care priveau din apa adâncă.

Chiar atunci au apărut din senin doi bărbaţi. Unul dintre ei s-a aplecat în piscină şi l-a scos pe băieţel afară. L-am luat în braţe şi am strigat: „Este al meu!” L-am ţinut strâns. Când m-am întors să le mulţumesc celor doi salvatori din spatele meu, dispăruseră deja. Tot ce pot să spun despre ei este că erau doi bărbaţi cu părul închis la culoare. Nu mi-au spus nici măcar un cuvânt. Au apărut foarte repede, parcă din senin, pentru a-l salva pe băiatul meu şi la fel de repede au şi dispărut.

Până în ziua de astăzi, eu cred din toată inima că Dumnezeu a trimis doi îngeri ca răspuns la rugăciunea mea.

I-ai mulţumit lui Dumnezeu astăzi pentru îngerii Săi protectori din jurul familiei tale?


Donna Engu

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro