Dragă inimii lui Dumnezeu, 1 octombrie

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! Isaia 49:15, 16

Biserica lui Hristos este foarte prețioasă înaintea Lui. Ea este caseta care conține giuvaerele Lui, staulul care înconjoară turma Lui.

Hristos a iubit Biserica ”și S-a dat pe Sine pentru ea,” Efeseni 5:25. Este cumpărată cu sângele Său. Fiul divin al lui Dumnezeu este văzut mergând printre cele șapte  sfeșnice de aur. Isus Însuși asigură uleiul acestor lămpi aprinse. El este Cel care aprinde flacăra. „ În El era viața, şi viaţa era lumina oamenilor.” Ioan 1: 4. Nici un sfeșnic, nici o biserică, nu luminează de la sine. Din Hristos emană toată lumina ei… Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt lumina a acesteia.

Uneori, se pare că Domnul a uitat primejdiile bisericii Sale și rănile produse de vrăjmași. Dar Dumnezeu nu a uitat. Nimic în lume nu este atât de scump inimii Sale ca biserica Sa. Nu este voia Lui ca procedeele omenești să-i denatureze mărturia. El nu lasă poporul Său să fie biruit de ispitele lui Satana.

Dumnezeu declară că, chiar dacă o mamă își poate uita copilul, „totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip”… Dumnezeu Se gândește la copiii Lui cu cea mai afectuoasă purtare de grijă și ține o carte de amintire înaintea Lui, pentru ca niciodată să nu uite pe copiii din grija Lui.

„Orice legătură umană poate pieri.
Prietenii între ei, infideli pot fi,
Iubirea de mamă se poate sfârși,
Cer și pământ, pân-la urmă-ndepărtate vor fi.
Dar iubirea lui Dumnezeu
Nici o schimbare n-o poate însoți.”

Devoționalul face parte din cartea ”The Faith I Live By ”  de Ellen G. White.

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Articolul Dragă inimii lui Dumnezeu, 1 octombrie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro