Dragoste fără frică

Devoțional de seară 21 septembrie 2019

În dragoste nu este frică. – 1 loan 4:18

Îmi place foarte mult versetul din 1 loan 4:18 (de astăzi). Este concis. Succint, loan nu a făcut risipă de cuvinte. El a ştiut despre ce vorbea; a trăit cu dragoste desăvârşită timp de trei ani.

Timp de mulţi ani am încercat să am şi eu acea dragoste desăvârşită, o dragoste care să mă ajute să trec peste mâncatul peste măsură, peste nerăbdare, peste lipsa de credinţă şi peste toate lucrurile care mă bombardau. Am încercat, chiar am încercat. M-am trudit din greu să găsesc dragostea desăvârşită, încât m-am dus singură către un abis întunecat.

Dacă nu pot să fiu desăvârşită, voi fi rea, am concluzionat eu.

Dar am aflat că a fi rău nu este chiar aşa de bine. Aşa că acum m-am întors în staul, mulţumită dragostei necondiţionate a lui Dumnezeu. Dar totuşi încercam să înţeleg dragostea desăvârşită.

Care este secretul dragostei desăvârşite? mă întrebam eu. A cui era acea dragoste desăvârşită despre care vorbeşte loan? M-am gândit că trebuia să fie a mea. Chiar după mulţi ani în care am căutat perfecţiunea întruchipată… chiar după ce Dumnezeu mi S-a descoperit pe drumul spre Damasc la reconvertirea mea… chiar şi de atunci încoace m-am tot întrebat: Când va ajunge dragostea mea să fie atât de desăvârşită încât să nu îmi mai fie teamă? Nu se va întâmpla nici intr-un milion de ani. Şi ce înseamnă acest lucru pentru mine?

În cele din urmă mi-am dat seama că eram chiar în punctul în care trebuia să fiu: rugându-mă ca Dumnezeu să mă facă să fiu acel lut cu totul ascultător de Olarul artist. Lutul nu sare de pe masă şi fuge. Mă predau într-o dependenţă totală faţă de Maestru ca El să mă zdrobească, să mă refacă, să mă modeleze şi să mă folosească.

Atunci când sunt supusă, plină de El şi de puterea Lui, dragostea desăvârşită va umple tot spaţiul din viaţa şi din inima mea şi nu va mai fi loc pentru frică. „In dragoste nu este frică” (1 loan 4:18). Isus al meu este „dragostea desăvârşită” despre care vorbeşte loan. Acum are logică.

După ce am vizionat un film puternic despre viaţa lui Jan Hus, mi-am pus întrebarea: De ce am nevoie pentru a ajunge şi eu în acel punct în care să fiu credincioasă până la flăcări, la fel ca Hus?

Am hotărât că tot ce pot face eu este să continui să îl iubesc pe Mântuitorul ca să „îl cunosc”. Rugăciunea mea continuă să fie: Doamne, continuă să creşti în inima şi în mintea mea atât de mult încât dragostea Ta desăvârşită să alunge orice teamă, indiferent ce va veni.


Jodi Eulene Owens Patterson (Dodson)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro