Dragostea, 3 martie

Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 1 Ioan 3 :1

Ioan spune: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Nici un limbaj nu poate exprima această dragoste; putem descrie doar în mică măsură dragostea care depășește cunoașterea. Ar fi nevoie de limbajul Celui Infinit ca să exprimăm iubirea care a făcut posibil să fim numiți copiii lui Dumnezeu. Când devine creștin, un om nu se micșorează. Nu este nici o rușine în legătura cu Dumnezeul cel viu.

Isus a purtat umilința și rușinea și reproșul care, pe bună dreptate, aparținea păcătosului. El era Maiestatea cerului, era Regele slavei, El era egal cu Tatăl; și totuși a îmbrăcat divinitatea Sa cu omenescul, pentru ca omenescul să poată atinge omenescul, iar că divinitatea să se  poată prinde de divinitate. Dacă ar fi venit ca înger, El nu ar fi putut fi părtaș împreună cu noi la suferințele noastre, nu au ar fi putut fi ispitit în toate, așa cum suntem noi, El nu ar fi putut simpatiza cu durerile noastre. Dar El a venit în haină de om, ca în calitate de înlocuitor și garant al  nostru, să poată birui pe prințul întunericului în favoarea noastră și să ne facă învingători prin meritele Sale.

[Așa cum stăm] sub umbra crucii de pe Golgota, inspirația dragostei Sale ne umple inimile. Când mă uit la Cel pe care păcatele mele L-au străpuns, inspirația de sus vine asupra mea; iar această inspirație poate veni asupra fiecăruia dintre voi prin Duhul Sfânt. Dacă nu primiți Duhul Sfânt, nu puteți avea iubirea lui Dumnezeu în suflet; dar printr-o legătură vie cu Hristos, suntem inspirați cu dragoste, zel și stăruință.

Nu suntem ca un bloc de marmură, care poate reflecta lumina soarelui, dar nu poate fi umplut de viață. Suntem capabili să răspundem razelor luminoase ale Soarelui dreptății; pentru că Hristos ne luminează sufletele, El dă lumină și viață. Bem dragostea lui Hristos așa cum ramura  își trage hrana din viță. Dacă suntem altoiți în Hristos, dacă fibră cu fibră am fost uniți Vița vie, vom da dovada a acestui fapt prin faptul că vom purta ciorchini  bogați de fructe. — The Review and Herald, 27 septembrie 1892.

Devoționalul face parte din cartea  ”Ye Shall Receive Power ”  de Ellen G. White  

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Dragostea, 3 martie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro