Dragostea Lui care nu dezamăgește

Devoțional zilnice 14 ianuarie 2019

Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” – Ieremia 31:3

Treceam printr-o perioadă dificilă din viaţa mea. Rămăsesem văduvă la 42 de ani, cu un băiat de 10 ani. Soţul meu, neavând probleme cronice de sănătate, se dusese la culcare şi nu se mai trezise. Am fost devastată. Nu puteam să mă opresc din plâns. Părea că tot timpul plângeam. Unde era Dumnezeu? De ce a îngăduit să mi se întâmple acest lucru? Am fost foarte supărată pe Dumnezeu.

Chiar dacă obişnuiam să merg la biserică, să citesc Biblia şi să mă rog, nu o făceam cu toată inima. Inima mea era tulburată. Cum putea un Dumnezeu iubitor să facă una ca asta familiei mele?

Într-o seară, în timp ce puneam lucrurile în ordine în sufragerie şi stingeam luminile, inima mea a strigat: Chiar mă iubeşte Dumnezeu? Aveam îndoieli. Unde este Dumnezeu în toată această durere? In timp ce urcam scările, am auzit o voce: „Deschide uşa de la intrare.” M-am oprit şi m-am uitat în jur. Eram singură pe scări. Am mai făcut un pas. „Deschide uşa de la intrare”, a spus din nou acea voce.

De data asta m-am oprit şi am spus cu glas tare: „Da, sigur. De ce Te-aş asculta? Tu nu mă iubeşti. Nu îţi pasă de mine. Dacă ţi-ar fi păsat, nu mi-ai fi luat soţul de lângă mine?”Cu sfidare, am mai făcut un pas.

De data aceasta, vocea a fost mai poruncitoare: „Deschide uşa de la intrare!” „Bine, Doamne”, am spus. „Dacă Tu vrei să deschid uşa, o voi face.” Am coborât pe scări, am mers până la uşa de la intrare şi am deschis-o larg. Când m-am uitat în jos, am văzut cheile, care erau pe dinafară. Uitasem cheile afară! Stăteam acolo tremurând.

„Doamne!” am strigat, „Tu mă iubeşti. Chiar îţi pasă de mine!” Cum ar fi fost dacă mă duceam la culcare lăsând cheile pe dinafară? Mă cutremur gândindu-mă la ce s-ar fi putut întâmpla. Mi-am plecat capul şi L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte că m-am îndoit de iubirea Sa faţă de mine şi să mă ajute să mă încred în El. Aşa a început vindecarea mea!

Mă bucur să ştiu că Isus va fi mereu cu mine. Întotdeauna mă va proteja şi mă va păzi în dragostea Lui. Fiecare putem să ne încredem că va face la fel în viaţa noastră.

Jannett Maurine Myrie

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro