Dragostea unui tată

Devoțional de seară

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. – Ieremia 29:11

Din nefericire, nu toate aniversările sunt ocazii de bucurie. În timp ce scriu, mă apropii de prima aniversare a decesului tatălui meu, care va fi o ocazie tristă pentru mine. Însă, pe măsură ce meditez la viaţa tatălui meu, sunt recunoscătoare. Tatăl meu a fost o mare binecuvântare pentru mine şi mă simt foarte privilegiată să fi fost crescută de un om atât de bun. Când spun bun, vreau să zic că el L-a iubit pe Dumnezeu.

El a fost un om care a făcut sacrificii pentru a avea grijă de mine. Era un om muncitor şi deseori rata ocaziile pe care această lume i le putea oferi pentru că el L-a pus pe Dumnezeu mai presus de orice. Tatăl meu m-a iubit necondiţionat şi m-a învăţat, prin exemplul său, să-L iubesc pe Dumnezeu şi să dezvolt o relaţie cu El pentru mine însămi. Realizez că am fost extrem de binecuvântată să îl am ca tată. Mai ştiu că familia mea a fost la fel de binecuvântată să îl aibă ca socru si ca bunic. A continuat să aibă o relaţie cu Dumnezeu până la sfârşitul vieţii sale, S-a încrezut în El şi niciodată nu s-a plâns, în ciuda unei sănătăţi şubrede şi a dificultăţilor cărora le-a făcut faţă.

În timp ce trăiesc această aniversare, voi lăuda pe Dumnezeu pentru tatăl meu căci el a fost un exemplu al dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Meditând la viaţa tatălui meu, îmi amintesc că aşa cum el m-a iubit foarte mult, am şi un Tată ceresc minunat care mă iubeşte necondiţionat. Şi El este întotdeauna acolo pentru mine şi doreşte doar ceea ce este cel mai bine pentru mine. Tatăl meu din ceruri poate să mă salveze pentru veşnicie şi, în dragostea şi mila Sa, se apleacă spre mine pentru că doreşte ca eu să fiu cu El. El a făcut imposibilul pentru a mă salva. Şi-a trimis propriul Fiu să moară în locul meu şi al tău. El doreşte ca niciunul dintre noi să nu moară, ci mai degrabă să avem viaţă veşnică cu El.

Fie că eşti sau nu privilegiată, fie că ai – sau poate ai avut – un tată bun cum am avut eu, poţi fi sigură că ai întotdeauna un Tată iubitor care are grijă de tine.

Ştiu că mă voi întâlni din nou cu tatăl meu pământesc când Isus va reveni, pentru că mi-am predat viaţa Lui.

De aceea pot celebra această aniversare cu speranţă în inimă.

Rugăciunea mea este ca tu şi cu mine să ne punem astăzi mâinile în mâna Dumnezeului atotputernic şi să-L lăsăm pe El, Tatăl nostru ceresc, să ne călăuzească pe drumul spre casă.


Karen Richards

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit