Dregător de spărturi

Devoțional zilnic 31 iulie 2019

Vei fi numit dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile… (Isaia 58:12)

Avem motive să ne bucurăm că lumea aceasta nu a fost abandonată în deznădejde. Domnul Isus Şi-a părăsit tronul regal și poziția Sa înaltă din ceruri și S-a făcut sărac pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să putem deveni bogați. El a luat asupra Sa natura noastră ca să ne învețe cum să trăim. Ne-a călăuzit pe cale, învățându-ne pașii pe care păcătosul trebuie să-i facă în procesul de convertire – pocăință, credință și botez. El nu S-a pocăit pentru păcatele Sale, căci era fără păcat, ci a făcut acest lucru pentru păcătoși.

Domnul Isus a devenit „dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit”. El S-a exilat pe pământ pentru a aduce înapoi oaia pierdută, cea care s-a îndepărtat, lumea care a fost distrusă de păcat. În El au fost unite cele pământești cu cele cerești, umanul cu divinul; altfel, nu ar fi putut fi un Mijlocitor de care păcătoșii să se poată apropia și prin care să fie împăcați cu Creatorul lor. Însă acum El înconjoară neamul omenesc cu brațele îndurării și iubirii Sale, în același timp apucând tronul Celui Infinit, unindu-ne astfel, în slăbiciunea și neajutorarea noastră, cu Sursa tăriei și a puterii noastre. (…)

Suntem datori Domnului Isus pentru toate binecuvântările de care ne bucurăm. Ar trebui să-I fim profund recunoscători pentru că suntem subiecte ale mijlocirii Sale. Însă Satana îi înșală pe oameni prezentându-le slujirea lui Hristos pentru ei într-o lumină falsă și făcându-i să creadă că este o umilire din partea lor să-L accepte pe Isus ca Mântuitor al lor. Dacă am privi privilegiile creștine în adevărata lor lumină, am considera ca fiind cea mai înaltă onoare aceea de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu, moștenitori ai cerului, și ar trebui să ne bucurăm că putem să umblăm cu Isus, așa umil cum a fost El. (…)

Ești gata să lași locuința păcatului și a durerii și să dorești locașurile de sus pe care Domnul Isus S-a dus să le pregătească pentru urmașii Săi? Te rog în numele Lui să-ți fixezi cu putere picioarele pe scară și să urci spre cer. Renunță la păcat, biruiește-ți defectele de caracter și agață-te cu toată puterea de Isus, Calea, Adevărul și Viața. Fiecare dintre noi poate obține biruința. Niciunul dintre aceia care vor stărui pe cale nu va pierde viața veșnică. Cei care cred în Hristos nu vor pieri și nimeni nu-i va smulge din mâna Sa. – Signs of the Times, 31 iulie 1884

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro