Dreptatea câștigă biruința

Devoțional de seară

Domnul a zis lui Ghedeon: „… Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astarteei, care este deasupra.” (Judecătorii 6:25)

Eliberatorul lui Israel trebuia să declare război idolatriei înainte de a porni la luptă cu dușmanii poporului său. Trebuia să pună mai presus onoarea lui Dumnezeu decât reputația tatălui său și să socotească poruncile divine mai importante decât autoritatea părintească.

Serviciul jertfelor pentru Domnul fusese încredințat preoților și leviților și fusese limitat la altarul de la Şilo, însă Acela care stabilise rânduielile iudaice și către care arătau toate acele slujbe avea puterea de a schimba cerințele. În privința aceasta, El a socotit că este potrivit să se abată de la ritual. Acum era cel mai important ca eliberarea lui Israel să fie precedată de un protest solemn împotriva închinării față de Baal și recunoașterea lui Iehova ca singurul Dumnezeu viu și adevărat.

Când, dis-de-dimineață, oamenii din cetate au venit să se închine lui Baal, au fost foarte surprinși și plini de mânie văzând ceea ce avusese loc. Curând s-a aflat că Ghedeon făcuse acest lucru și furia acestor înșelători idolatri nu putea fi satisfăcută decât cu sângele acestuia. (…)

Ghedeon îi povestise tatălui său, Ioas, despre vizita Îngerului și despre promisiunea că Israel avea să fie eliberat în curând. De asemenea, i-a vorbit despre porunca divină de a dărâma altarul lui Baal. Duhul lui Dumnezeu a mișcat inima lui Ioas. El și-a dat seama că dumnezeii cărora se închinase nu aveau puterea nici măcar de a se izbăvi pe ei înșiși, nicidecum să-i apere pe închinătorii lor. Când mulțimea idolatră striga și cerea moartea lui Ghedeon, Ioas a luat poziție neînfricat în apărarea sa și s-a străduit să arate poporului cât de lipsiți de putere și nevrednici de încredere sau adorare erau dumnezeii lor: „Oare este datoria voastră să apărați pe Baal? Voi trebuie să-i veniți în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineață. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-și apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul.”

Orice impuls spre violență a dispărut, iar când, mișcat de Duhul Domnului, Ghedeon a sunat din trâmbiță vestind chemarea la război, aceștia au fost printre primii care i s-au alăturat. A trimis apoi soli în toată seminția sa, seminția lui Manase, și de asemenea la Așer, Zabulon și Neftali și toți au răspuns cu bucurie chemării.

O vreme cei răi par să triumfe, însă în cele din urmă dreptatea câștigă biruința. – Signs of the Times, 23 iunie 1881

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit