Drum bun?

Devoțional zilnice 21 noiembrie 2018

Unul dintre cele mai circulate drumuri din ţară, în afară autostrăzilor, este drumul ce leagă Branul de Râşnov. Un drum normal pe care la sfârşit de săptămâna circula foarte mulţi oameni, care vin la munte pentru a se recrea, pentru a găsi o oază de linişte şi pace. Nu este decât legătura dintre viaţa normal, trăită zi de zi şi paradisul la care visează turiştii înainte de a pleca de acasă.
Doar că, de mai mult de un an, autorităţile s-au apucat să repare acest drum din temelii. Şi nu mai termină! Ştiu, au intenţii bune, aşa cum avem şi noi de cele mai multe ori. Dar dacă stai să urmăreşti feţele celor care intră pe acest drum, indiferent din care parte şi apoi, feţele lor dup ace l-au traversat, îţi dai seama de dezamăgirea pe care o au şi de faptul că ziua lor nu va mai fi pe măsură aşteptărilor.

În afară semafoarelor care sunt în funcţiune şi după miezul nopţii, când nu circula nimeni, chiar şi partea reparată deja lasă de dorit.

Uneori, viaţa noastră seamănă cu acest drum. Plină de gropi, care par că nu se mai repara niciodată şi care, lasă în urma lor numai persoane dezamăgite. Ce pot face în aceste sens? Păi prea multe nu. Dar dacă îmi încep ziua cu o rugăciune, în care să ţin cont de nevoile celor din jur, Domnul poate schimba ceva… mai întâi atitudinea mea şi dorinţa sinceră de a mă schimba, apoi, tot El, poate începe reparaţia “gropilor” făcute în viaţa mea.

„Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău” Matei 6:9

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro