Drumul spre râpă

Devoțional femei 19 octombrie 2017

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.” Proverbe 16:25

Drumul spre râpă pare uneori să fie drumul cel bun. Dar principiul biblic după care trebuie să ne călăuzim când avem de-a face cu o zonă cenuşie, este de a lua aminte la destinaţia către care duce un anume drum. Isus a trebuit să le spună ucenicilor Săi că El nu urma să-i ia din lume. (Ioan 17). Dar El L-a rugat pe Tatăl ca să-i păzească de rău.

Multe din plăcerile lumeşti sunt de dată relativ recentă şi de aceea nu sunt identificate de Scriptură ca fiind plăceri lumeşti. De cele mai multe ori nu există un text din Scriptură care să ne călăuzească. De aceea este necesar să subliniem că pentru creştini Biblia trebuie să fie folosită în două feluri: pentru informaţie şi pentru comunicare. Care din aceste două scopuri are însă importanţa cea mai mare? Poate că însă nici n-ar trebui să încercăm să le despărţim. Noi avem tendinţa să le separăm totuşi pentru că de multe ori ni s-a dat impresia că tot ceea ce ai de făcut ca să te pui la adăpost este să memorizezi 500 de texte de doctrină biblică. Dar numai simpla informare nu te va ajuta cu nimic.

Obiectivul principal al Scripturii este de a ne ajuta să-L cunoaştem pe Dumnezeu, şi de a ne conduce la părtăşia şi comuniunea cu Isus. Pe de altă parte însă, comuniunea se bazează pe informaţie. Ambele scopuri au importanţa lor. Dacă comunicarea nu s-ar baza în mod temeinic pe informaţie, noi am putea să o luăm pe un drum greşit. Legătura noastră cu Dumnezeu trebuie să se bazeze pe cele declarate în Cuvântul Său. Ea nu se poate baza numai pe experienţa personală. Ea nu se poate baza pe simţăminte. Aşadar, să punem la temelia legăturii noastre cu Dumnezeu informaţiile oferite de Biblie. De multe ori însă informaţia nu este destul de specifică.

Aşadar cum tragem noi linia de despărţire în ce priveşte vizionarea programelor de televiziune? Sau după ce principii decizi dacă ar trebui să ai de fapt un televizor? Unde trebuie trasă linia de despărţire între a juca mingea cu copiii la iarbă verde şi a te antrena pentru o carieră de fotbalist profesionist? Unii cred că a juca popice este păcat, în timp ce alţii cred că este un exerciţiu destul de sănătos. Întrebarea importantă este însă: „Ce ţi-a spus fie Dumnezeu cu privire la acest subiect?” Singura modalitate prin care poţi primi indicaţii precise din partea cerului cu privire la o zonă cenuşie din viaţa ta este de a avea o legătură personală cu Domnul Isus. Numai printr-o astfel de legătură vei fi în stare să afli ce are Dumnezeu să-ţi spună şi care este voia Lui cu privire la un subiect sau altul.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro