Duhul ne ajută, 18 ianuarie

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Romani 8:26

Duhul Sfânt concepe orice rugăciune autentică. Am învățat că în toate mijlocirile mele Duhul mijlocește pentru mine și pentru toți sfinții; dar mijlocirile Sale sunt după voia lui Dumnezeu, niciodată contrar voinței Sale. „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră”; iar Duhul, fiind Dumnezeu, cunoaște gândul lui Dumnezeu; prin urmare în fiecare rugăciune a noastră pentru bolnavi sau pentru alte nevoi, trebuie privită voia lui Dumnezeu. „ În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.”(1 Corinteni 2:11).

Dacă suntem învățați de Dumnezeu, ne vom ruga conform cu voința Lui descoperită și supunându-ne voinței Sale pe care noi nu o cunoaștem. Noi trebuie să facem cereri  după voia lui Dumnezeu, bazându-ne pe Cuvântul prețios și crezând că Hristos nu numai că S-a dat pe Sine pentru ucenicii Săi, ci S-a dăruit lor. Raportul declară: „A suflat peste ei şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!”(Ioan 20:22).

Isus așteaptă să sufle asupra tuturor ucenicilor Săi, să le dea inspirația Duhului Său sfințitor și să transmită influența vitală de la Sine la poporul Său. El vrea ca ei să înțeleagă că de acum nu mai pot sluji la doi stăpâni. Viața lor nu poate a fi împărțită. Hristos trebuie să trăiască în agenții Săi omenești, să lucreze prin ei și să acționeze prin capacitățile lor. Voința lor trebuie să fie supusă voinței Sale, ei trebuie să acționeze cu Duhul Său pentru ca să nu mai trăiască ei, ci Hristos să trăiască în ei. Isus caută să le imprime gândul că, oferind Duhul Său Cel Sfânt, le dă slava pe care I-a dat-o Tatăl, ca El și poporul Său să fie una în Dumnezeu. Calea și voința noastră trebuie să fie supuse voinței lui Dumnezeu, știind că aceasta este sfântă, dreaptă, și bună. — The Signs of the Times, 3 octombrie 1892.

Devoționalul face parte din cartea  ”Ye Shall Receive Power ”  de Ellen G. White.  

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

 

Articolul Duhul ne ajută, 18 ianuarie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro