Duhul ne luminează, 24 ianuarie

Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge. Ioan 12:35

Isus spune: „. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.” Adunați fiecare rază, nu ratați nici una. Mergeți în lumină. Practicați fiecare precept al adevărului prezentat. Trăiți după fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu și atunci veți urma pe Isus oriunde merge. Când Domnul prezintă dovadă după dovadă și dă mereu lumină, de ce ezită sufletele să meargă în lumină? De ce neglijează oamenii să meargă în lumină spre o lumină mai mare ?

Domnul nu refuză să dea Duhul Său Cel Sfânt celor care I-L cer. Când convingerea vine în conștiință, de ce nu ascultați și nu țineți seamă de vocea Duhului lui Dumnezeu? Cu fiecare ezitare și întârziere, ne așezăm acolo unde este din ce în ce mai greu pentru noi să acceptăm lumina cerului și în cele din urmă pare imposibil să fim impresionați de sfaturi și avertismente. Păcătosul spune, din ce în ce mai ușor: „ De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema”.”(Fapte 24:25).

Cunosc pericolul celor care refuză să meargă în lumină așa cum o dă Dumnezeu. Ei aduc asupra lor criza teribilă de a fi lăsați să-și urmeze propriile căi și să acționeze după propria lor judecată. Conștiința devine din ce în ce mai puțin impresionabilă. Vocea lui Dumnezeu pare să devină tot mai îndepărtată și făcătorul de rele este lăsat în propria orbire. Cu încăpățânare, el rezistă tuturor apelurilor, disprețuiește toate sfaturile și îndemnurile și se abate de la orice mijloc pregătit pentru mântuirea Lui. Glasul trimisului lui Dumnezeu nu face nici o impresie asupra minții lui. Duhul lui Dumnezeu nu mai exercită nici  o putere de reținere asupra lui și sentința este pronunțată: „[El] s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!” (Osea 4:17). O, cât de întunecată, cât de apăsătoare, cât de încăpățânată este independența sa! Pare că indiferența morții este asupra inimii lui. Acesta este procesul prin care trece sufletul care respinge lucrarea Duhului Sfânt. – The Review and Herald, 29 iunie 1897.

Devoționalul face parte din cartea  ”Ye Shall Receive Power ”  de Ellen G. White.  

Traducere și adaptare: Adina Păltineanu

Articolul Duhul ne luminează, 24 ianuarie apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro