Şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei. – Faptele apostolilor 19:26
Efes era o cetate portuară şi un important centru de negoţ în Mediterană. Templul său faimos, Artemis, a fost unul dintre cele Şapte Minuni ale Lumii Antice. Clădirea a fost construită în jurul anului 550 î.Hr. şi incendiată de un anume Herostratos pe 21 iunie 356 î.Hr. , în aceeaşi noapte în care s-a născut Alexandru cel Mare. Efesenii au hotărât să construiască un templu mai mare şi mai magnific în locul celui care a ars. Alexandru a oferit susţinere financiară în acest proiect, dar efesenii mândri au refuzat spunând: „Cum poate un dumnezeu să ajute alt dumnezeu?” Noua clădire era înconjurată de trepte de marmură care duceau spre o terasă. Înăuntru erau 127 de columne din marmură şi o statuie a zeiţei greceşti Artemis (echivalenta zeiţei romane Diana), protectoarea vânătorilor, a femeilor şi fecioarelor.
Pavel a venit în Efes în a treia sa călătorie misionară şi predicile sale erau o perturbare pentru închinarea atât de populară la Artemis. Fapte 19:21-41 ne spune că Dimitrie, care făcea temple de argint lui Artemis, a făcut mare zarvă împotriva lui Pavel. El le-a spus colegilor lui meşteşugari: „Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” Inflamate de discursul lui Dimitrie, mulţimile au strigat preţ de vreo două ore: „Mare este Diana efesenilor!”
Meşteşugarii efeseni erau supăraţi pe învăţăturile lui Pavel, „că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei” (Fapte 19:26). „Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei şi a plecat în Macedonia” (Fapte 20:1). Aparent, zeiţa Artemis şi meşteşugarii ei efeseni au triumfat, dar nu pentru totdeauna. Deşi templul a fost reconstruit după ce a fost jefuit şi distrus de ostrogoţi, în 268 d.Hr., el şi-a pierdut din importanţă odată cu răspândirea creştinismului.
Nu uita, zeii făcuţi de om şi templele lor vin şi pleacă, la fel ca cei care i-au făcut. Doar cei a căror credinţă este ancorată în singurul Dumnezeu adevărat şi în Cuvântul Său vor rămâne pe vecie.