Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. Voi zice miază nopţii: „Dă încoace!” şi miazăzi lei: „Nu te opri, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginile pământului.” (Isaia 43:5,6)
Noi trebuie să ne îndeplinim lucrarea cu bucurie şi speranţă. În niciun caz nu trebuie să ne descurajăm. Să nu privim la părţile neplăcute ale experienţei noastre şi cuvintele să ne fie pline de voioşie. Noi ne putem înconjura cu o atmosferă însorită sau cu o atmosferă plină de întunecime. Să ne deprindem să vorbim despre curaj. Să învăţăm din exemplul lui Hristos. Nici chiar umilirea teribilă pe care l-au provocat-o iudeii şi soldaţii romani – simulacrul de proces şi tratamentul crud la care a fost supus – nu L-a făcut să Se descurajeze. (Letter 7 75,1904)
Păstraţi-vă până la sfârşit încrederea nezguduită de la început! Lumina adevărului lui Dumnezeu nu trebuie să se micşoreze. Ea trebuie să strălucească în mijlocul întunericului rătăcirii care învăluie lumea. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie deschis înaintea acelora din locurile înalte ale acestui pământ, ca şi înaintea acelora din locurile de mai jos. Biserica lui Hristos este instrumentul lui Dumnezeu pentru vestirea adevărului; ea este împuternicită de El să facă o lucrare specială şi, dacă îi va fi credincioasă, dacă va asculta de poruncile Lui, atunci va locui în ei deplinătatea puterii divine. Dacă îl va onora pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, atunci nu va exista putere care să-i stea împotrivă. Dacă va fi credincioasă obligaţiilor ei, forţele vrăjmaşului nu vor avea mai multă putere de a o înfrânge decât are pleava să se împotrivească furtunii.
Înaintea bisericii stau zorii unei zile strălucite şi glorioase, dacă ea se va îmbrăca cu haina neprihănirii lui Hristos, renunţând la orice adeziune faţă de lume. (…) De la Hristos curge râul viu al mântuirii… Când ne prindem prin credinţă de tăria Lui, atunci El va schimba, şi va schimba în mod minunat, perspectiva cea mai descurajatoare şi mai lipsită de speranţă. El va face aceasta pentru slava Numelui Său. (Mărturii, vol. 8, p. 11-12)