Căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Ioan 15:5
„Cuibăreşte-te lângă mine, mamă!” m-a implorat micuţa voce, în timp ce închideam cartea de istorioare şi o înveleam pentru somnul de prânz. Am suspinat în mintea mea. Acest timp era, de asemenea, momentul meu de linişte, iar lista cu lucruri ce trebuiau făcute era lungă. Înăbuşindu-mi frustrarea şi înălţând o rugăciune tăcută, i-am zâmbit feţişoarei gânditoare, de trei anişori.
M-am ghemuit într-o poziţie destul de strâmbă în pătuţul ei. Ne-am cuprins una pe cealaltă în braţe, iar eu I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru ocazia de a-mi strânge fiica în braţe şi de a-i oferi o imagine pe înţelesul ei despre ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu.
Mulţimea de moduri de a ne învăţa copiii despre dragostea lui Dumnezeu este la fel de mare ca momentele existente într-o zi: când le citim, când ne jucăm sau lucrăm cot la cot cu ei, când îi tragem mai aproape de noi în loc să-i gonim cât mai departe. Dragostea lui Dumnezeu înseamnă să facem împreună fursecuri. Înseamnă să adunăm împreună murdăria lăsată de căţel. Înseamnă să împăturim împreună prosoapele de bucătărie, precum şi să facem desene pe care să le oferim mai apoi celor de la un azil.
Ca părinţi, demonstrăm dragostea consecventă şi persistentă a lui Dumnezeu atunci când şi noi perseverăm, nerenunţând niciodată la misiunea noastră de a-L reprezenta pe Isus. Faptul că îi tragem la răspundere pe copii intr-un mod responsabil, cu o comunicare afectuoasă şi prin suportarea consecinţelor le va deschide inimile şi le va câştiga respectul.
A iubi înseamnă a ne lua cu răbdare timp să ne învăţăm copiii calea pe care ar trebui să păşească. Noi reflectăm dragostea lui Dumnezeu prin felul în care reacţionăm la conflict. Îi cerem iertare copilului atunci când am greşit, l-am certat sau ne-am purtat fără dragoste? Exersăm împreună cu copiii noştri, la propriu, cum să se poarte frumos? Sau cedăm nervos şi ţipăm la ei, sătui de copilăriile lor?
„Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”, zice Isus. Nu pot reflecta dragostea lui Dumnezeu decât după ce am încredere în dragostea Lui iertătoare pe care mi-o poartă mie şi eşecurilor mele. El îmi oferă cu drag ceea ce nu deţin în mod natural: iubirea Lui voioasă, capabilă de sacrificiu.
Dragă Tată, mă rog pentru copiii mei să vadă reflexia inimii Tale şi să recunoască, la nivelul lor, dragostea Ta iertătoare, consecventă, generoasă şi jucăuşă!
Sophie Berecz