Dumnezeu este dragoste

Devoțional zilnic 26 martie 2020

Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4:8

Nu voi uita niciodată ziua în care băiatul nostru cel mai mic, James, a refuzat să se roage înainte de culcare. Nu ştiam ce trebuie să fac. Voiam ca el să conştientizeze importanţa rugăciunii, însă nu îl puteam forţa să se roage. Am înălţat o rugăciune rapidă, întrebându-L pe Dumnezeu cum ar trebui să procedez. Câteva momente mai târziu, i-am spus cu blândeţe că voi aştepta până ce el se va ruga. Linişte. Avea plapuma peste cap. I-am reamintit că eu încă sunt lângă el şi aştept ca el să se roage. Ne rugam în fiecare seară, deci nu era ceva nou pentru el. Apoi Domnul m-a inspirat să întreb: „Ai vrea să te ajut eu să te rogi?” Spre surprinderea mea, a zis: „Da.” Am rostit o rugăciune scurtă, iar James a repetat-o. Am fost încântată.

O lecţie pe care am învăţat-o în acea seară este aceea că nu toţi copiii înţeleg rugăciunea la fel cum o înţelegem noi. Punctul de vedere al lui James despre rugăciune era diferit de al meu. Mintea lui tânără nu putea înţelege cum ne putem ruga cuiva pe care nu-L vedem, despre lucruri care nu era sigur că L-ar fi interesat chiar şi pe Dumnezeu. Cu timpul, a început să înţeleagă adevărul pe care îl afirma Ioan 3:16 – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Sunt foarte recunoscătoare pentru tatăl pământesc al băieţilor mei, care le modelează conceptul de iubire a lui Dumnezeu. Este regretabil că atât de mulţi tineri, şi chiar şi persoane mai în vârstă, îl văd pe Tatăl ceresc ca pe un tată pământesc aspru, care aşteaptă şi urmăreşte ca ei să facă ceva greşit pentru ca apoi să-i lovească din mânie.

Când eram în primul an de liceu, cineva mi-a oferit cel mai mare cadou atunci când m-a învăţat că Dumnezeu vrea să-mi fie cel mai bun prieten. Apoi am putut înţelege că Lui îi pasă de tot ce mi se întâmplă. Voia ca şi eu să fiu prietena Lui. Cum le putem exprima acest adevăr copiilor noştri? Prin trăirea iubirii Lui în propriile noastre vieţi şi arătându-le-o copiilor noştri.

Doamne, Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele şi pentru că eşti cel mai bun Prieten al meu! Fă ca frumuseţea Ta să strălucească prin tot ce fac ca părinte, iar băieţii mei să fie atraşi de dragostea Ta!

Tamara Michalenko Terry

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro