Dumnezeu îl binecuvântează pe cel ce se îngrijește de cel sărac

Devoțional zilnice

Ferice de cel ce se îngrijeşte de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte. (Psalmii 41:1)

Noi suntem slujitorii lui Dumnezeu, care facem lucrarea Sa. În marea ţesătură a vieţii, nu trebuie să introducem niciun fir de egoism, căci am strica modelul. Dar, vai, cât de nechibzuiţi pot fi oamenii! Cât de rar se identifică ei cu interesele celor suferinzi ai lui Dumnezeu! Săracii sunt de jur împrejurul lor, dar ei trec pe alături nepăsători şi indiferenţi, fără să ţină seama de văduvele şi de orfanii care, rămaşi fără resurse, suferă, dar nu-şi fac cunoscute nevoile. Dacă cei bogaţi ar pune la dispoziţia celor în nevoie un mic fond bancar, câtă suferinţă ar fi evitată! Iubirea sfântă a lui Dumnezeu ar trebui să-i determine pe toţi să înţeleagă că este de datoria lor să poarte de grijă cuiva şi să păstreze astfel viu spiritul binefacerii. (…) El ne onorează, făcându-ne ajutoarele Lui. În loc să ne plângem, să ne bucurăm că avem privilegiul să-l slujim unui Stăpân aşa de bun şi milostiv! (CBAZŞ, vol. 1, pp. 1118-1119)

Ascultaţi ce spune lsaia: „Adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l…! Atunci lumina ta va răsări ca zorile.” (Isaia 58:7,8). Sufletele voastre vor fi ca o grădină bine udată, a căror ape nu seacă. (…)

Îmi aduc aminte de cazul unui om sărac, care locuia în apropiere de o văduvă bogată. (…) Ea îşi curăţise livada, iar crengile şi lăstarii tăiaţi erau lângă gard. Săracul i-a cerut acestei femei mica favoare de a-i da lui aceste crengi, ca să facă focul cu ele, dar ea n-a vrut şi i-a spus: „Vreau să le păstrez, căci cenuşa lor va îngrăşa pământul.” Nu există ocazie în care să trec pe lângă casa acestei femei şi să nu mă gândesc la acest lucru. Îngrăşarea pământului spre neglijarea celui sărac! (Review and Herald, 23 decembrie 1884)

Când nu sunt recunoscute nevoile omenirii, când nu există dispoziţia de a fi mâna de ajutorare a lui Dumnezeu, atunci darurile cele mai costisitoare, cea mai mare paradă de dărnicie sunt o scârbă în faţa Sa. (Letter 8, 1901).

Adevărata fericire se găseşte numai într-o viaţă de slujire. (Reviewand Herald, 2 mai 1907)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit